Materialismul dialectic si istoric nu i-ar fi dat nicio sansa lui Orlando Zapata. Il obliga sa fie comunist. Indeplinea toate criteriile de clasa sociala: era zidar, instalator, negru, cubanez; fusese în Uniunea Tinerilor Comunisti si activase la începutul anilor ’90 în garzile patriotice. Citindu-i doar fisa de cadre, un Ion Iliescu nu ar fi avut nicio ezitare sa-l aseze pe Zapata în avangarda “fortei motrice” anticapitaliste. Dar realitatea a contrazis o data în plus pseudo-stiinta, la fel cum au facut-o si muncitorii din Gdansk care au înfrânt comunismul polonez.

Muncitor şi anticomunist
In urma cu o luna, Orlando Zapata Tamayo (42 ani) s-a stins dupa mai bine de 80 de zile de greva a foamei. Un protest extrem, facut din solidaritate cu ceilalti detinuti politici închisi de fratii Catro si îndreptat contra regimului de detentie si dictaturii comuniste. Zapata era prizonier politic; refuza sa îmbrace uniforma detinutilor de drept comun. Cerea sa beneficeze de acelasi regim de detentie de care a beneficiat si Fidel Castro în cele 22 de luni cât a stat închis sub regimul Batista.

Lupta acestui discret muncitor cubanez, Orlando Zapata Tamayo, deznodamântul tragic din 23 februarie, pe când lideri occidentali erau gata sa bata palma cu dictatura de la Havana, ilustreaza perfect contextul în care trebuie sa lupte opozitia anti-Castro: indiferenta noastra, guverne europene complice cu fratii Castro, o America Latina cucerita practic de insurgenta comunista.

In 1991, Zapata facea parte dintr-un soi de brigazi patriotice. Acestea aminteau de ciomagarii pregatiti de Ceausescu împotriva Timisoarei sau de minerii lui Iliescu, oameni “cu o înalta disciplina civica, muncitoreasca” (pe care fostul presedinte îi dorea transformati într-o “Garda Nationala”).

“Zapata era în brigazile de reactie rapida pe care guvernul se baza în reprimarea opozitiei, dar, dupa îndelungi discutii cu dizidentii, a început sa-si dea seama ca greseste”, povesteste acum Guillermo Farinas, el însusi fost membru al trupelor de elita ale lui Castro, dizident din 1997 încoace, intrat în greva foamei dupa moartea lui Zapata.

Orlando Zapata s-a implicat în actiuni de mica amploare ale miscarii de rezistenta, activitati pentru care a fost retinut si eliberat de patru ori în 2002. A fost arestat însa în 6 decembrie 2002 împreuna cu un personaj emblematic al opozitiei anti-comuniste: doctorul Oscar Elias Biscet, care facuse deja doi ani de închisoare fiind considerat “contra-revolutionar periculos”, medic catolic care denuntase politica pro-avort a regimului Castro şi acţiona, cu mijloace non-violente, pentru câştigarea drepturilor cetăţeneşti.

Primavara neagra. Inghetul.
Orlando Zapata a fost eliberat dupa trei luni, la începutul lui martie 2003. A stat două săptămâni în libertate si a fost arestat din nou în 20 martie 2003, într-un val de represiune cunoscut sub numele de “Black Spring” – “Primavara neagra”. A trecut prin mai multe închisori, inclusiv prin temuta Kilo 8, cel mai sinistru loc de detentie din Cuba, condamnat initial la trei ani de închisoare pentru sfidarea autorităţilor, apoi la alti 25 pentru nesupunere. Au urmat si alte procese dubioase, alte sentinte pentru diferite proteste; potrivit unor relatări, în urmă cumularii sentintelor, Zapata urma să stea în închisoare 36 de ani.

Represiunea din acea “Primavara neagra” a lui 2003, în care regimul comunist a arestat si condamnat la ani grei de puscarie 75 de lideri ai opozitiei (dr.Oscar Elias Biscet a fost condamnat atunci la 25 de ani de închisoare) a socat opinia publica occidentala. Uniunea Europeana a introdus sanctiuni diplomatice, între acestea – limitarea întâlnirilor la nivel înalt cu oficiali ai regimului communist cubanez, sustinerea fatisa a liderilor opozitiei, coordonarea între statele membre a relatiilor bilaterale pe care acestea le aveau cu Cuba.

Dezghetul socialist spaniol
Spaniolii au fost primii care au ocolit sanctiunile decise la nivel european împotriva regimului comunist de la Havana, au început sa viziteze Havana si sa faca oferte regimului comunist.

In 2007, pe când presedintele Bush îi acorda doctorului Oscar Elias Biscet, in absentia, Medalia Libertatii, cea mai înalta distinctie a Statelor Unite ce poate fi acordata unui civil, socialistii spanioli asigurau ca în Cuba erau pe cale, vezi Doamne, sa se petreaca schimbari.

Sacrificati
In iunie 2008, în ciuda  opozitiei Cehiei, Germaniei si Marii Britanii, Consiliul European vota pentru ridicarea sanctiunilor impuse în 2003, chiar daca în puscariile fratilor Castro se aflau în continuare 55 dintre cei 75 de dizidenţi arestati în timpul “Primaverii negre”. Orlando Zapata Tamayo si Oscar Elias Biscet erau printre acestia. Cei 55 au fost practic sacrificati.  Soarta lui Zapata a fost pecetluita în acel moment; nimeni nu poate suporta timp de 36 de ani regimul de detentie pe care l-a avut Zapata.

“In toate închisorile prin care a trecut, a fost torturat si batut cu bestialitate”, spune Martha Beatriz Roque, renumita disidenta cubaneza. “Imi amintesc ca la unul dintre procesele pe care i le-au înscenat, avea fata tumefiata, mâinile încatusate si lanturi la picioare. In timpul grevei foamei, gardienii l-au privat de apa timp de 18 zile. Nu a fost un accident sau o sinucidere, a fost o crima.”

Undeva, prin octombrie sau noiembrie 2009, gardinenii l-au batut crunt pe Orlando Zapata. Printre lovituri, îi urlau ca e un “negru nenorocit”. Zapata a suferit un grav traumatism cranian si a fost operat. Readus în închisoare, a constatat ca îi fusese confiscat pachetul cu alimente pe care mama lui i-l putea aduce o data la trei luni. Era singura mâncare pe care o accepta în puscariile lui Castro. A început greva foamei care avea sa-i fie fatala. A acceptat doar sa bea din când în când putina apa. (Seven Steps to Kill Orlando Zapata Tamayo)

Tot în octombrie 2009, ministrul de externe spaniol Miguel Angel Moratinos a vizitat Havana. A petrecut trei ore în compania lui Raul Castro, dar a refuzat sa se întâlneasca cu dizidentii cubanezi sau cu jurnalistii independenti. “Nu am venit în Cuba pentru a întâlni vreo parte anume al societatii cubaneze”, a explicat Moratinos. Aşa era. S-a întâlnit doar cu administratia fratilor Castro careia i-a promis ca Spania va folosi Presedintia UE (pe care o detine de la 1 ianuarie) pentru “a amplifica” relatiile dintre Uniunea Europeana si Cuba.

Agonia
Pe masura ce relatiile UE-Cuba se “amplificau”, starea sanatatii lui Orlando Zapata se deteriora. Apropiaţii săi spun că timp de 18 zile nu i s-a dat să bea apă. In 16 februarie a fost dus la spital. Plasat sub un aparat de aer conditionat, Zapata a facut pneumonie. In urma a numeroase apeluri ale mamei sale si ale unor dizidenti renumiti, starea grava de sanatate a lui Zapata a devenit o problema cunoscuta pe plan international.

“Gasca latina”
Pe când Orlando Zapata agoniza, dictatorul Raul Castro era primit calduros de liderii Americii Latine la Summitul Grupului de la Rio (21-24 februarie).

“Situatia critica a lui Zapata nu era un secret”, explica Mary Anastasia O’Grady în Wall Street Journal. “Moartea lui Zapata, survenita în timp ce liderii Americii Latine frângeau pâinea cu Castro, expune lasitatea si interesele care au definit regiunea jumatate de secol. Acum, gasca latina, al carei proeminent membru este Cuba, a decis formarea unei noi organizatii regionale care sa înlocuiasca Organizatia Statelor Americane. Si pentru a-si arata clar intentiile, nu a permis participarea presedintelui din Honduras, Porfirio Lobo, ales democratic.“

Cinismul lui Lula
Plecat de la Summitul de la Rio, presedinele Braziliei Lula da Silva (co-fondator, alături de Fidel Castro, al Forului de la Sao Paolo si politician preferat al lui Obama în America Latina), sosea la Havana la câteva ore dupa moartea lui Zapata.

Lula da Silva a tacut atunci când ziaristii îi cereau o reactie despre moartea dizidentului, în timp ce, langa el, Raul Castro îl califica pe Orlando Zapata drept un infractor comun.

Câteva zile mai târziu, Presedintele Lula da Silva dadea un interviu naucitor. “Trebuie sa respectam deciziile justitiei cubaneze si ale autoritatilor care aresteaza oameni în baza legislatiei cubaneze, asa cum eu doresc ca ei sa le respecte pe cele ale Braziliei”, spunea Lula da Silva. “Greva foamei nu poate fi invocata pentru a elibera detinuti în numele drepturilor omului. Imaginati-va ce ar fi daca toti infractorii din Sao Paolo aflati în închisoare ar face greva foamei pentru ca sa fie lasati în libertate.”

Lula da Silva a amintit ca a facut greva foamei în timpul dictaturii militare din Brazilia, dar ca a renuntat la aceasta forma de protest la cererea reprezentantilor Bisericii Catolice. Sub dictatura comunista, Orlando Zapata nu a avut nici macar aceasta sansa. Regimul Castro nu le-a permis nici macar preotilor Bisericii Catolice sa-l viziteze pe Zapata.

UE în ofsaid
Sacrificiul lui Zapata a expus si cinismul socialistilor spanioli, a compromis dubioasa politica unilaterala de deschidere a UE catre Cuba. Mai era doar un pas pâna la normalizarea totala a relatiilor dictatura comunista, împiedicate de documentul de Pozitie Comuna din 1996. Acesta a fost impus la vremea respectiva de catre premierul spaniol conservator Jose Maria Aznar si conditioneaza normalizarea relatiilor dintre UE si Cuba de respectarea libertatilor cetatenesti si drepturilor omului în Cuba. In timpul vizitei de la Havana, din octombrie 2009, ministrul de externe socialist spaniol Miguel Angel Moratinos, “omul lui Catro din Europa”, viza chiar abandonarea Pozitiei Comune în timpul presedintiei rotative a UE.

Dupa o prima încercare de a trece sub tacere moartea lui Zapata (premierul spaniol nu a facut nicio referire la moartea dizidentului cubanez in discursul tinut la Geneva la Conferinta ONU privind drepturile omului), pâna si premierul socialist Zapatero a fost nevoit sa ceara ferm eliberarea detinutilor politici din Cuba. Si Parlamentul European a adoptat o rezolutie privind eliberarea imediata si neconditionata a acestora, care cere Comisiei Europene si Inaltului Reprezentant pentru Politica Externa sa discute cu dizidentii anti-Castro.

Stafeta
Imediat dupa moartea lui Zapata, dizidentul Guillermo Farinas a intrat în greva foamei. Este cel de-al 23-lea astfel de protest pe care-l face.

Din închisoare, dupa noua ani de detentie si având alti 18 de ispasit,  dr. Oscar Elias Biscet striga un adevar ce nu mai poate fi ascuns în numele politicii unilaterale “de deschidere” promovate în Uniunea Europeana: “imperialismul castro-comunist l-a ucis pe Orlando Zapata Tamayo. Trebuie doar sa le repet fratilor Castro si sa folosesc semnele de exclamatie: ucigasi, ucigasi, ucigasi!”

De-acum, sacrificiul suprem al lui Orlando Zapata ne obliga sa nu-i mai abandonam pe cei care-si pun viata în pericol pentru respectarea acelorasi valori de care ne bucuram si în care credem. Schimbarile climatice ocolesc, deocamdata, Cuba. Tara condusa de Fidel si Raul are un singur anotimp: “Primavara neagra”.

Popularity: 2% [?]

(+16 rating, 16 votes)

 Loading ...