Acum ceva vreme, o prietena, oarecum uimita de faptul ca eu deseori imi iau rucsacul in spate și calatoresc singura in locuri noi, m-a intrebat cum fac. Cum de nu mi-e frica sa ma duc singura intr-un loc pe care nu il cunosc, și asta nu numai din perspectiva siguranței personale, ci și cum o sa am certitudinea ca… ma descurc? Cum procedez, care e primul pas? Mai in gluma, mai in serios, i-a raspuns ca primul pas e pe atat de simplu pe cat de inevitabil: ma dau jos din avion.
Lasand gluma la o parte, și lasand și eventuala bravada de calator chipurile experimentat, trebuie sa recunosc ca anumite aspecte ale unei calatorii sunt destul de intimidante, ca eu plec relaxata la drum doar cand ma duc in Europa, unde știu ca, de bine de rau, infrastructura turistica e destul de bine pusa la punct și mai devreme sau mai tarziu voi gasi eu drumul pana la hostel. Cand plec altundeva, insa, (și eu n-am o experiența teribil de vasta de calatorii pe alte continente), imi pun tot felul de intrebari, la care nu gasesc tot timpul raspuns. Da, scrie in ghid ca trebuie luat trenul, da’ oare o fi ușor sa iei bilete? Daca am nevoie sa iau taxi-ul e ceva ce ar trebui sa știu, e ok sa iau primul taxi care imi iese in cale? Trebuie negociat la sange sau merge cu contor? Dar, continuand raspunsul pe care i-l dadusem prietenei mai devreme, cand ies din aeroport oare ce ma așteapta?
Așa ca m-am gandit ca ar fi util sa impartașesc genul asta de informații foarte practice pentru Mexic, țara din care m-am intors recent, in speranța ca va folosi eventualilor doritori.
La aeroport
Cum arata aeroportul din Ciudad de Mexico? Bine, modern, e semnalizat corespunzator :), nu te ratacești in el, dar are doua terminale destul de indepartate, așa ca daca aveți o escala catre un zbor intern verificați terminalul și asigurați-va ca aveți timp sa schimbați terminalele daca e nevoie. Aeroportul are, printre altele, și un loc unde se pot lasa bagajele in custodie, in caz ca aveți o escala lunga și vreți sa dați o fuga pana in centru fara prea multe sarsanale.
Cum se ajunge din aeroport pana in oraș?
1. Cu taxi-ul.E foarte ușor de luat, mai ușor ca la aeroporturile din București. Se procedeaza așa: In aeroport, din loc in loc sunt ghișee de taxi. De la ghișeu se cumpara un bilet. Nu ai nevoie de aptitudini de negociator, pentru ca prețurile sunt fixe pe destinații. Eu am platit cam 130 pesos de la aeroport pana in centru, sau in jur de 12-13 USD. Ți se da un bon, cu care mergi pana la poarta pentru taxi-uri, și de acolo iei mașina care sta cel mai in fața. Evident, nu se pornește contorul. :)Se poate lasa un bacșiș de 10-15% direct taximetristului.
2. Ar mai fi și autobuzul, dar n-am luat autobuzul așa ca nu pot da detalii. Oricum, daca ești cu bagaje multe, poate nu e cea mai buna idee.
Cum se ia taxi-ul in Mexic?
Toate sursele, fara excepție, m-au avertizat sa nu iau taxi-uri de pe strada, cel puțin nu in Ciudad de Mexico. Decat daca insiști sa fii rapit și jefuit, evident, fiecare cu preferințele lui. 🙂 Așa ca ai doua opțiuni: obții un numar de telefon și suni (atenție, daca sunați de pe telefon cu numar de Romania și sunteți deja pe teritoriul Mexicului nu mai trebuie format prefixul de țara, eu am sunat la un moment dat vreo jumatate de ora non-stop vreo 12 numere diferite pana m-am prins de ce suna toate ocupat :)), ori cauți cea mai apropiata stație de taxi (“sitio de taxi”) și iei un taxi de sitio.
De la stațiile de autobuz procedura e la fel ca la aeroport, cumperi un bilet la ghișeu și cu el te urci in taxi. Posibil bacșiș (“propina” e pe spaniola, daca va izbiți de cuvantul asta).
Care e cel mai bun mijloc de transport intre orașe?
Inainte de toate, itinerariul meu a fost cam așa:Ciudad de Mexico – Puebla – Oaxaca – San Cristobal de Las Casas – Palenque – Merida – Chichen Itza – Playa del Carmen. E un traseul turistic destul de batut, clasic pentru Mexic, care incepe in capitala și continua inspre sud și apoi inspre peninsula Yucatan.
Pentru transportul intre orașe am folosit autocarele ADO, foarte confortabile, așa-zis turistice, pentru ca sunt destul de scumpe pentru localnici, dar am vazut destui mexicani in ele. Auzisem ca, din cauza aerului condiționat, devin niște frigidere pe patru roți, dar personal nu mi-aș lasa mancarea acolo la pastrare :)). Și eu sunt o persoana foarte friguroasa. Totuși, e bine de avut un pulovar pe autocar. Bagajele mari sunt in siguranța, cand pui bagajul la cala autobuzului ți se da un bon, și controlorul nu da voie nimanui sa scoata un bagaj fara sa verifice bonul.Intre Oaxaca și San Cristobal am luat autobuzul de noapte, relativ comod, scaunele se lasa pe spate destul de mult. Autobuzele sunt prevazute cu toaleta.Drumurile dintre Oaxaca și San Cristobal, și de la San Cristobal la Palenque au destul de multe serpentine, cine are rau de mașina e bine sa fie pregatit, eventual sa ia pastile.Stațiile de autobuz ADO sunt destul de spațioase, moderne, luminoase, nu creeaza senzația de nesiguranța.Mai multe despre orare și prețuri pe site-ul ADO: www.ado.com.mxADO nu deservește destinațiile din nordul Ciudad de Mexico.
Se recomanda sa luați biletele cu ceva avans, și daca se poate sa cereți locuri mai in fața, pentru a nu nimeri langa toaleta in timpul unei curse de o jumatate de zi, sau, mai rau, pe drumul de noapte, nu vreți sa cunoașteți problemele digestive ale tuturor pasagerilor din autobuz :)).
Cat de lungi sunt distanțele?
Incep prin a va indica site-ul Google Maps :), daca vreți sa aflați cu exactitate distanțele fizice dintre localitați, dar cum adevarata unitate de masura pentru distanțe e ora și nu kilometrul, iata mai jos timpii de transport cu ADO-ul:Ciudad de Mexico – Puebla – 2 ore, peisaj cu munțiPuebla – Oaxaca – cam 6 ore, peisaj draguț, cactuși :)Oaxaca – San Cristobal – 10-12 ore (noaptea, nu știu cum era peisajul, oricum dupa numarul de serpentine se anunța dramatic 🙂 )San Cristobal – Palenque – 6-7 ore, frumosPalenque – Merida – luuuuuung cat, pardon, o zi de post, și nimic spectaculos, vreo 9 ore, plus cat se mai pierde cu controale de poliție periodice impotriva narcotraficului. Daca aveți marea bafta, ca mine, sa mai și nimeriți in autocar cu un cuplu de francezi care duc gloanțe in bagaj ca suvenir :)) și care sunt prinși de poliție și opresc tot autocarul in loc, s-ar putea ca drumul sa dureze mai mult de atat. :)Merida – Chichen Itza – vreo 3, daca nu ma inșel.Chichen Itza – Playa del Carmen – cam 4, dar trec repede daca joci Fruit Ninja pe telefon 😀
Toate autobuzele erau dotate cu un televizor pe care rulau diverse blockbustere hollywoodiene și dublate in spaniola, intru delectarea celor care nu vor sa-și ia carți in bagaj pentru omorarea timpilor morți.
De la Playa del Carmen am luat un zbor intern (Cancun – Ciudad de Mexico) cu Volaris (cam 70 EUR). De la Playa del Carmen la aeroportul din Cancun am luat ADO-ul, care m-a costat cam 120 pesos (11-12 USD). Autocarul face cam o ora.
Evident, informațiile de mai sus nu sunt complete, exista și alte mijloace de transport pentru rutele de mai sus, cum ar fi autocarele pentru ne-turiști, dar nu le-am testat, așa ca nu pot da foarte multe detalii.
Autostopul n-am facut, aia din titlu era in gluma, dar daca are cineva vreo experiența de impartașit, comentariile sunt deschise. 🙂 Despre colectivos, mototaxi-uri și caruțe pe șine mai incolo. 🙂 Drum bun!
PS: Daca intereseaza pe cineva, incidentul dintre Palenque și Merida s-a soldat cu un transfer de fonduri UE – Mexic care nu va intra niciodata in statistici :), iar francezii mei au scapat cu bine (doar suvenirurile confiscate), fara a face cunoștința cu inchisorile mexicane, deși ar fi fost o experiența autentica, de adevarat calator, numai buna de povestit acasa, peste zece ani, cand ieșeau de acolo.
