Toata lumea asteapta stiri de la Eurocon. Daca se poate, sa fie transmise live. Daca nu, macar imediat la revenirea in patrie, inainte de a despacheta. Oricum, pina am apucat eu sa-mi trag sufletul si sa pun mina pe condei, s-au tras deja concluzii si mi s-au aruncat diverse poveri in circa. Sa fie sanatos cine-a facut-o.

Zagrebul e un oras frumos si ingrijit. La prima vedere, se deosebeste de Timisoara printr-o suprafata mai mare, mai multe zone verzi si-o abundenta de terase pline de tineri foarte insetati la vremea inserarii. Insa nu o data am avut impresia ca trec prin Piata Traian sau Piata Unirii ori ca tramvaiul ma duce la Piata Maria. In prima zi, nestiind exact cum sa ajungem la Hotel International, am urcat intr-un tramvai gresit. Am intrebat un calator tinar, asa, de vreo 16 ani, unde e hotelul respectiv. Mi-a raspuns facind un semn spre urechile lui. Am crezut ca nu m-a inteles si l-am mai intrebat o data, iar el mi-a raspuns cu acelasi semn. Atunci mi-am dat seama ca nu avea probleme cu engleza, nici surd nu era, ci pur si simplu nu avea chef sa-si scoata castile din urechi! Eu nu i le vazusem din cauza pletelor. Va intrebati de ce m-am adresat chiar lui? E simplu, in tot tramvaiul respectiv nu stia nimeni unde e hotelul cautat de noi. Ca si cind as fi intrebat de pensiunea Gicuta din Poplaca. Intr-un final, am gasit hotelul, mare, vizibil si elegant. Am ajuns chiar prea devreme la program. Dar am gasit si o terasa si am asteptat venirea dupa-amiezii in compania unei beri bune.

Dupa ce ne-am dotat cu plasa de la organizatori si cu ecusoane, am trecut imediat la munca. La discutia despre Schimburi interculturale europene au lipsit aproape toti din cei anuntati ca o vor modera. Dar li s-au gasit imediat inlocuitori. Mie mi s-a potrivit ca o manusa, pentru ca fac parte din cenaclul H.G. Wells, implicat direct in mai multe manifestari incluse in Schimbul Cultural, Stiintific si Science Fiction Anglo-Roman. Am pomenit de el, am pomenit de www.concatenation.org, insistind pe exemple concrete la subiect. Mare pacat ca nu a putut veni Laurentiu Nistorescu, ale carui idei in acest context vor trebui neaparat valorificate cumva. De exemplu, imi pare rau ca nu am scos-o in evidenta pe aceea ca insusi Euroconul e un exemplu de schimb intercultural european, asa cum, zic eu, Worldconul e un model la nivel mondial. De-abia astept un schimb intercultural galactic.

Personal, sprijin ideea de schimb cultural international traducind povestiri „for love”. M-am angajat pe mine, nu cenacluri sau societati, sa traduc si sa public, pe www.hgwells.ro sau pe orice alte site-uri doritoare, povestirile autorilor europeni care au texte traduse in engleza si, bineinteles, doresc sa apara si la noi. La sfirsitul discutiei, a venit la mine o singura persoana, o tinara care nu mi-a spus din ce tara este, dar o interesa oferta mea. Sper sa ma caute.

Fandomul european nu are cenacluri, asa cum aveam noi. Sau cum avem, putine cite ne-au mai ramas. Cu exceptia clubului SFera, care si-a organizat SferaKonul odata cu Euroconul, n-am mai auzit sa fie pomenit altul, in afara de H.G. Wells, cu care m-am laudat eu, anuntind ca implineste 43 de ani la toamna.

La aceasta discutie, care s-ar fi impletit foarte bine cu cea despre traducerile SF, Bridget Wilkinson a precizat ca exista un site cu texte ale autorilor nonenglezi traduse in engleza. Sper din tot sufletul sa regasesc foaia pe care am notat numele persoanei care se ocupa de el, pentru ca Bridget nu cunostea adresa exacta, iar cautarea mea pe google inca nu a dat roade. S-a alcatuit si o lista cu adresele de e-mail ale participantilor la aceasta discutie. As vrea ca lucrurile sa nu se opreasca aici, dar nu am niciun plan clar in minte. Momentan.

Cineva din sala s-a plins cit de deficitara e comunicarea cu ESFS. Bridget a replicat ca degeaba se initiaza forumuri de discutii, pentru ca oamenii nu se inscriu! Si discutia s-a disipat aici, dar la intrunirea ESFS a circulat o hirtie pe care oricine voia sa fie inscris in forumul de discutii al ESFS si-a trecut numele si adresa de e-mail.

La intrunirea sus-amintita am urmarit, cuminte, fiecare punct din procesul verbal al sedintei ESFS de anul trecut, de la Stockholm. S-au votat amendamentele la Statutul ESFS, nimeni n-a obiectat la ele. Au fost cam multe… Nu m-a impresionat reclama la Euroconul din Ucraina. Am ris cind s-a spus ca vor organiza o excursie la Cernobil, intrebindu-ma ce intentii au, in realitate, cu delegatii.

Nu trec cu vederea peste licitatiile pentru Euroconul din 2014, dar deja s-au dezbatut amanuntit. Nu ajut cu nimic insistind asupra lor. Parerile mele nu coincid cu ale majoritatii, asa ca le tin pentru mine. Voi repeta numai ca, indiferent cu cine s-ar fi luptat Irlanda in lupta pentru organizarea Euroconului in 2014, nu ar fi trebuit sa aiba parte de promovare partinitoare. „Biased” e cuvintul englezesc cel mai potrivit aici.

Lansarea antologiei Bella Proxima. A venit lume putina, dar am tras concluzii interesante. Povestirile sint precedate de o prefata si un scurt istoric al SF-ului croat, ambele semnate de Aleksandar Ziljak, prezent si printre autori. Croatii au fost draguti si ne-au multumit, au fost impresionati de gestul nostru. Unii. Altii, dupa multumirile de rigoare, ne-au spus ca o asemenea antologie are impact numai in contextul unui Eurocon. Worldcon, adaug eu, dar just a pus, totusi, problema domnul Ziljak.

Fiind mai familiarizata cu SF-ul croat, pentru ca am tradus povestiri aparute pe site-ul SRSFF, am fost rugata de Tatjana Jambrisak sa compar scurt SF-ul croat cu cel romanesc. I-am dat un raspuns mai degraba nemultumitor, spunind ca sint cam la acelasi nivel din punct de vedere al scriiturii, dar ca, judecind exclusiv dupa ce am citit/tradus eu, ei sint inclinati cam mult spre fantasy. N-ar fi fost intelept sa fac un clasament personal al povestirilor croate din Bella Proxima. Am recunoscut insa – obtinind efectul scontat – ca titlul imi place foarte mult. E al unei povestiri de Tatjana Jambrisak, asa ca sper ca m-a iertat ca nu i-am raspuns mai precis la intrebare.

In alta ordine de idei, i-am felicitat pe croati pentru ca au traducatori foarte buni. Textele pe care le-am lucrat eu au fost traduse exemplar. Din acest punct de vedere, avem de invatat de la ei. Nu fac compromisuri. Ii felicit inca o data.

Mi-a cazut foarte bine ca a venit la mine Zoran Krusvar, unul dintre autorii tradusi de mine, si mi-a multumit personal. I-am apreciat gestul si i-am invidiat tineretea.

Conversatiile cu autorii croati mi-au sugerat o idee. Daca tot am primit antologia Kontakt in engleza, ar fi interesant de facut un studiu comparativ intre SF-ul croat si cel roman.

Cristi Teodorescu s-a dus cuminte la Coltul lecturii, iar Stefania, Laurentiu si eu l-am urmat, pregatiti sa-l sprijinim. Mai ales eu, pentru ca nu foarte demult scrisesem un material despre volumele lui. Necazul a facut sa ne lovim de inapetenta participantilor la Eurocon pentru o asemenea activitate, plasata si la o ora tirzie, si intr-un spatiu cam zgomotos. Daca ar fi vrut sa citeasca, bietul Cristi ar fi trebuit sa urle. Si din experienta asta am invatat cite ceva.

Nici eu n-am fost mai norocoasa cu Traducerile in SF, insa din vina mea. Am intirziat. Pusa la ora zece seara, discutia a strins totusi multa lume. S-au lansat citeva idei interesante, dar nu noi pentru mine.

In schimb, la discutia despre hard science-fictionul european am fost in elementul nostru. In special Cristi Teodorescu, doar el propusese tema! Si ne-a ajutat mult si Catalin Badea-Gheracostea. Charles Stross nu a participat, desi e unul dintre specialistii actuali ai genului. Oare de ce? Ma voi gindi la aceste motive alta data. Ma asteptam sa vina cei doi islandezi care-mi atrasesera atentia la discutia despre schimburile interculturale. Au venit si m-au uimit spunindu-mi ca publicul islandez iubitor de SF nu prea intelege ce scrie Hannu Rajaniemi, tinarul cunoscut pentru The Quantum Thief. Nu am citit romanul, dar am tradus o povestire de-a lui, Vocea stapinului, si nu mi s-a parut inaccesibila. A fost bine-venita interventia lui Dmitri Glukhovski. Lumea a pus intrebari, mai ales doi tineri simpatici si inteligenti.

Am reusit, in general, ceea ce ne-am propus: nu sa vorbim intre noi, ci sa schimbam idei cu publicul. Si am fost aplaudati dupa toate momentele Eurocon moderate de noi.

Ne bucuram ca ne-am intors acasa cu un premiu – cel de incurajare, luat de Oliviu Craznic. Cei care strimba din nas sa se intrebe cum ar fi fost sa nu primeasca Romania nici unul. Sigur ca se putea mult mai bine la acest capitol, dar nu delegatii amariti hotarasc premiile. Ei doar voteaza ca s-o ia pe cocoasa de la cei ramasi acasa.

Nu-i nimic, eu tot cu spatele drept vreau sa ramin, chiar daca asta inseamna sa-mi restring si mai mult activitatea in fandomul romanesc. Nu ma impac deloc cu atmosfera actuala din el; e bolnava si nu da deloc semne de insanatosire. Vreau sa scriu mai mult, vreau sa traduc mai mult, vreau sa citesc mai mult. Si voi incepe cu The Year’s Best Science Fiction – Twenty-Eighth Annual Collection – cumparata la Zagreb.