Vosganian scrie pe blog despre aceste subiecte, aratand ca de multe ori i se pare „in subsolurile politicii romanesti e o biblioteca cu lungi coridoare si rafturi intesate cu dosare”.
„Din cand in cand, cate un „cititor” anume desemnat coboara in underground si rosteste cate un nume. Numele nu este al autorului, asa cum se intampla in alte biblioteci, ci al eroului principal”, adauga Vosganian, al carui comentariu il puteti citi mai jos:
Chestiunea cea mai complicata si care nu e doar rezultatul unor perceptii paranoide, este aceea ca, pe scena politica romaneasca, oamenii politici si, cu deosebire, candidatii la acest nivel au tot mai putin prilejul sau ragazul sa fie ei insisi. Rolul diplomatiilor straine, cel al structurilor informative si al instrumentelor de investigare judiciara a crescut foarte mult, influentand considerabil avantul candidatilor si perceptia publica in ce-i priveste.
Veti spune ca Ion Iliescu a castigat de trei ori presedintia Republicii fara sa aiba vreun sprijin din afara si aveti dreptate. Numai ca pe vremea aceea Romania era o tara relativ izolata, acum ea este membra UE si NATO. Avem un parteneriat strategic cu SUA. Exemplul cel mai elocvent in privinta rolului institutiilor euro-atlantice este chiar actualul presedinte care, fara o sustinere masiva din partea diplomatiilor occidentale (e drept, si fara o anumita slabiciune a preopinentilor care au acceptat fara discernamant tot felul de conditii) nu ar mai fi fost astazi in functie. Ideea ca un anume candidat e agreat de cutare putere occidentala, in timp ce cutare candidat nu are „OK”-ul, de obicei din partea americanilor, e o remarca frecventa. Terenul de joc al politicii romanesti s-a largit foarte mult si poate da rezultate neasteptate. Poti fi inaintas pe Arena Nationala din București, dar, odata gazonul extins in spatiul euro-atlantic, te poti trezi fundas. Nu zic ca e bine asa si sper sa vina ziua aceea cand sa nu mai avem complexul fanariotilor care cautau bunavointa la Tarigrad.
O alta tema delicata este legata de influenta serviciilor secrete si nu numai romanesti. Aceasta influenta a existat dintotdeauna. Imi amintesc, in turul al doilea al alegerilor din 1996, Virgil Magureanu a anuntat ca voteaza schimbarea. Si ea s-a produs. Victoriile lui Traian Basescu din 2004 si (mai ales) din 2009, s-au datorat si unei sustineri mai mult sau mai putin discrete din partea serviciilor secrete. Spre deosebire de alegerile de pana acum, serviciile secrete sunt mult mai personalizat politice, dat fiind ca, de o buna bucata de vreme, sefii SRI si SIE au veleitati politice (de altfel, le aveau si in clipa in care au fost desemnati in aceste functii, fiind oameni politici).
Interesanta si plina de implicatii este intrepatrunderea dintre serviciile secrete si institutiile de investigare penala. Demararea actiunilor premergatoare se datoreaza, in majoritatea cazurilor, inregistrarilor si altor dovezi produse de serviciile secrete. Faptul ca justitia intervine in jocul politic e dovedit de febrilitatea neobisnuita a Parchetelor in anul electoral si de asiduitatea cu care curtile de apel si inaltele curti dubleaza anii de puscarie ori schimba achitarile in condamnari. Uneori ai impresia ca in subsolurile politicii romanesti e o biblioteca cu lungi coridoare si rafturi intesate cu dosare. Din cand in cand, cate un „cititor” anume desemnat coboara in underground si rosteste cate un nume. Numele nu este al autorului, asa cum se intampla in alte biblioteci, ci al eroului principal. Si dosarul cu biografia mai mult sau mai putin romantata a eroului este scos din raft si trimis in lume (surse din procuratura, stenograme la ore de varf, solicitari de arestare preventiva etc.etc.)