In Romania, inainte de a pleca din tara, visam sa traiesc undeva intr-o tara libera. Departe de Europa, nu in India, nu in Australia (sau poate…?), nu Franta etc. Dar aveam informatii de care eram atat de sigur ca m-as fi batut cu oricine m-ar fi contrazis! Si cum eram obisnuit sa traiesc in Romania, eram si foarte orgolios, cum ca doar eu si numai eu am dreptate! Si asa ca mine toti din jurul meu! Ce stiam de prin presa, de pe la prieteni si de prin carti, cum ca in Canda umbla cainii cu covrigii in coada.
Si iata-ma intr-o zi dus. N-am ajuns in “tara fagaduintei”, nici in vecina ei SUA, ci in amarata de Republica “Bananiera” Dominicana! Hm!
Aici m-am stabilit intr-o zona rezidentiala si turistica, Sosua, unde am venit la masa pusa. Liviu, o ruda mai indepartata de mea, roman care traise mai prin toata lumea si se stabilise cu doi ani inainte de venirea mea in Sosua, Republica Dominicana, ma astepta. Avea un local inchiriat acolo si mi-a propus o afacere!
Am avut puzderie de clienti canadieni, turisti sau rezidenti in aceasta tara.
Cand auzeam de cutare ca e canadian, ma lua cu fiori, transpiram si nu stiam cum sa fiu mai lingusitor si mai pupacios in c… cu natia asta, care intr-adevar este una foarte decenta!
Pur si simplu informatiile pe care le-am acumulat in Romania din surse, ziceam eu atunci, foarte vrednice de bagat in seama, mi-au format o religie, o obsesie de perfectiune si de obedienta fara limite la tot ce este si provine din acel colt de nord al continentului american!
De-a lungul timpului am cunoscut o infinitate de canadieni si acum traiesc de cativa ani numai intre canadienii din Republica Dominicana. Dar ce am auzit eu de la canadieni nu semana deloc cu ce am studiat eu, chipurile, despre Canada pe vremea cand eram in Romania. Iar cei care mi-au zugravit atunci lucruri despre Canada, azi nu-mi mai raspund la mailuri sau ma neglijeaza pe mess, Facebook sau skaype!
Ori schimba subiectul cand le spun ca am peste 10 prieteni canadieni si ca zilnic in comunitate apare cate un canadian. Vor sa se protejeze in fata bombardamentelor mele prin care le-as aminti cat de mincinosi erau atunci cand se pozau cu atata mandrie sub un stresant si obositor zgarie nori de prin Toronto. (Si eu am cunoscut mamutii astia in Buenos Aires)
Canada pentru canadieni, din punct de vedere al climei, al stilului rigid de viata si al regulilor impuse in societate este un loc pe care in Biblie l-ai gasi descris ca “plansul si scrasnirea dintilor”. Li s-a urat complet de ceea ce exista in aceasta tara! Si este o tara minunata, cu foarte multe posibilitati, dar cu si mai multe multe frustrari si off-uri, dupa cum sustin ei insisi, canadienii!
Rebeca, o functionara a unei banci din Quebec, care se afla aici in vacanta cu fiica ei, de 6 ani, mi-a spus acum trei zile ca mai are de stat aici 18 zile si ca nu stie ce sa faca, nu mai vrea sa mearga inapoi, insa se gandeste la fiica sa care e foarte atasata de tatal ei de care Rebeca s-a despartit. Se va intoarce pentru ea, dar va plange mult la reintoarcerea in Quebec. Si ca si Rebeca intalnesti multi canadieni prin zona! Insa nu oricine isi permite sa locuiasca aici! Asta, insa, e o alta poveste pe care o voi scrie altadata!
Ieri a venit o romanca stabilita de doi in Canada, Ioana, originara din Deva, care mi-a descris Canada printr-un singur cuvant: URATA! Nu ca tara ar fi urata, ci viata de acolo! A mai adaugat apoi ca este o inselatorie a trai pe acele meleaguri!
Asa am simtit si eu dupa cate mi-au povestit canadienii in decursul celor aproape 8 ani, de cand ma perind printre ei! Viata insa nu e usoara nicaieri! Cu toate astea am constatat ca de multe ori, orbiti de o mentalitate si de o cultura care ne face metafizici, cum ar zice Borges, staruim in erori ani si ani de zile, trudim, ne vindem tot si ne ducem intr-un loc aiurea doar pentru a descoperi ca acolo e… Ce…? Romulus Rusan desigur, ar numi-o : Canada ogarului cenusiu!
