Doar 120 de ore. Adica, drumul cu masina de la Bucuresti la Munchen si retur, daca am calculat bine si n-am omis calatoria sprancenata de pe sosele Republicii Socialiste Romania! Uli Hoenes, la puscarie?! Mare lovitura! Fost campion european si mondial cu Manschaft-ul! Ce vedeta! Ce ales intre alesi!
De ce ne intereseaza cazul fostului mare fotbalist si recent manager al lui Bayern Munchen? Pentru ca, aici, la noi, a facut mare valva, in ultimele zile, cazul-frate, al lui Gica Popescu. De numele sau s-au legat jurnalisti si politicieni, unii, interesati in profit de imagine, altii, dornici sa puncteze in buni samariteni, toti cerand pe voci diferite gratierea fostului mare fotbalist si capitan al Generatiei de Aur.
Imi fuge mintea, inevitabil, la Grigore Cartianu, cel caruia i-a apartinut initiativa eliberarii timpurii din arest a „Baciului”. Am gazduit inclusiv pe Reporter Virtual dispute aprige in jurul ideii sale. Mi-au placut argumentele lui Malin Bot impotriva gratierii, nu si soparlele sale despre un pretins interes al lui Cartianu in aceasta poveste. Dupa cum nu mi-au picat bine nici stampilele „second-hand”, folosite de Grigore impotriva criticilor sai, in frunte cu Malin. Fiecare, in felul sau, avea dreptate, nu conteaza ca unul a castigat, iar altul a pierdut meciul. Grigore a iesit invins din clinciul asta, dar il asigur pe Malin Bot si pe toti cei care l-au taxat ca ideea n-a avut nimic obscur in ea. A fost doar un gest din suflet, care a pus intre paranteze regula si legea, cum ni se intampla, probabil, multora dintre noi in viata, atunci cand devenim slabiciune umana in natura ei pura si evadam din chingile sociale care ne dirijeaza zilnic viata. Sunt convins ca Malin si Grigore nu vor ramane cu cu resentimente dupa toata aceasta nebuloasa si ca vor fi tras deja mici invataminte care sa ne foloseasca tuturor.
Trec peste buna credinta a taberelor Bot si Cartianu si revin la centru-atacanti. Uli Hoeness si Gica Popescu seamana, juridic si uman, de aceea, cazurile lor merita studiate indelung. Mihai Gadea si Antena 3 ar merita sa purece onest subiectul, caci populismul ne va omori curand pe toti. Nu orice merita folosit sa tragi in Traian Basescu. Iata, acum, cand exista un echivalent, ba si mai pompos, al cazului „Free Gigi/Gica!”, in Germania, chiar si acum merita sa bati toba gratierii? E ridicol! Nu suntem buricul pamantului, Europa e modelul, noi suntem oaia neagra si ratacita. Avem nevoie sa importam normalitatea, altfel vom pieri ca in Crimeea.
Iata de ce, „Gica Popescu” al nemtilor, mai batran, dar si mai galonat, a ajuns dupa gratii in patru zile, asa cum spuneam. In Romania, Gica Popescu a jucat enorm in prelungiri, profitand intens de slabiciunile adversarului numit justitiei. Mai bine de cinci, repet, cinci ani a durat procesul in Dosarul Transferurilor! Apoi, Uli si-a recunoscut imediat vina, Gica a pledat pana in ultima secunda nevinovat, din solidaritate cu gasca penala care l-a prins captiv si pentru care a ajuns in final sa sufere. In Germania, nimeni nu cere gratierea lui Uli, in ciuda faptului ca poarta in spate renume, titluri si glorie peste Gica. In Romania, un cor infinit canta chiar si azi oda eliberarii „Baciului”.
Exista multe diferente, dar, de aceea, Romania nu-i Germania…Avem de invatat ceva din aceasta lectie? Multe. De la felul in care se face justitiei la foc automat, in interesul public, pana la felul in care societatea civila trebuie sa se comporte cand o fosta glorie sportiva, dar nu numai, suporta lovitura dura a legii. Nu-mi leg prea multe sperante de cei care, la noi, continua sa caute doar partea care le convine, in subiect, pentru a spori confuzia si a zapaci oamenii slabi de inger. Dar poate ca vom primi cu totii o lectie tocmai de la cine ne asteptam mai putin. Da, de la el, Gica Popescu! Le-a dat peste nas tuturor celor care s-au repezit sa scoata castig din cazul sau. Gica nu vrea gratierea! Abia acum veti intelege cat de mare e Baciul! N-a fost doar erou al sportului-rege, ori capitan in vestiarul Barcelonei lui Guardiola, nu doar caracter in afara stadionului si model de eleganta in viata. Gica a gresit pe seama anturajului, dar nu si-a pierdut fibra curata. Vrea sa-si ispaseasca pedeapsa, ca semn ca-si recunoaste ratacirea. Asta da, om, care merita reprimit cu bratele deschise, printre noi, atunci cand va regasi libertatea! Sa ajungi sa-ti privesti durerea impacat cu soarta, senin, fara a inventa vinovati si a alimenta suspiciuni fata de lege si de institutii, ei bine, in fata unui astfel de personaj merita sa-si scoti palaria! Cu atat mai mult cu cat a gresit…
