George W. Bush a fost candva foarte necool. Atat de necoal, de fapt, incat in 2005, The New York Times a raportat ca utilizarea de catre presedintele de atunci a unui iPod a amenintat statutul Apple de furnizor principal al „jucariilor electronice ale setului anti-establishment”. Ziarul a pus apoi o intrebare: „Daca cineva atat de necool ca presedintele Bush a utilizat ceva despre care se presupune ca atat de modern, ce poate face Apple pentru a mentine iPod-ul chic si de ultima generatie?”
Ani mai tarziu, spre sfarsitul presedintiei lui Bush, membrii trupei U2 s-au gandit daca sa pozeze pentru fotografii cu Bush, daca asta insemna o publicitate sporita pentru activitatea lor caritabila in Africa. The Edge a spus revistei muzicale NME in 2009: „Petrecandu-se cu George W. Bush – despre care [Bono] stia ca este necool, profund nepopular in anumite zone – el stia din motivele sale ca va avea rezultate. Si avea dreptate. Suma de investitii suplimentare americane in dezvoltarea Africii care a avut loc in timpul acelei administratii, in comparatie chiar cu administratia Clinton, a fost uriasa.”
Daca esti un liberal mai in varsta de, sa zicem, 24 de ani — suficient de batran pentru a ura sau nu stii ce este Think Catalog, este un barometru mai bun — stii asta. Faptul ca George W. Bush este neobisnuit, schiopat, impunator, patrat si odios etc., este un fapt politic la fel de evident si inutil de argumentat cum ar fi „Mitt Romney ia baterii dublu-A”.
Dar daca aveti mai putin de 24 de ani, este posibil sa nu fi participat la mitinguri anti-Bush in liceu si la facultate. S-ar putea sa nu fi fixat butoanele „SRUB” pe geanta si s-ar putea sa nu-ti amintesti nici macar de Bush ca un cowboy din Connecticut iubitor de razboi, care scapa vocalele, fals-folksy si ostentativ religios. Acest lucru se datoreaza faptului ca Bush s-a remodificat in mod ingenios, in liniste si in intregime, intr-un pictor-savant-Instagram prietenos cu internetul, iubitor de pisici, care poarta palarie ironica. In ultimul timp, George W. Bush este o icoana hipster, iar Internetul, a patra mosie neoficiala a tineretului Americii, il cumpara total.
Scrisoarea incurajatoare a lui Bush catre studentul-atlet Cade Foster, jucatorul in varsta de 22 de ani de la Universitatea din Alabama, care si-a pierdut aproape singur (cu un singur picior) echipa Iron Bowl din 2013, este senzatia pe internet a saptamanii. Ce dragut este, Bush, sa contacteze un Troubled Youngster™! Fotografia lui Foster a scrisorii are peste 4.000 de retweet-uri; Presedintele Bush are nenumarati fani noi.
Desi cu siguranta ajutat de dragostea lui pentru animale, hobby-ul pentru ciclism, cunoasterea internetului si uniforma prietenoasa cu U-Street, transmutarea lui Bush din monstru schiop care ameninta iPod-ul in mascota de blog zambitoare se aliniaza indeaproape cu cariera sa de pictura. In februarie a acestui an, un hacker a obtinut acces la contul de e-mail al surorii lui Bush, Dorothy, si a diseminat o parte din continutul acestuia. Printre documentele scurse: fotografii cu doua dintre autoportretele pictate ale lui Bush – primul pe care il vazuse America vreodata – unul pus la dus si celalalt intr-o cada.
Picturile nu erau rele (a existat o curatenie si o planeitate influentate de Alex Katz, asa cum am observat atunci) si Internetul a luat in seama. „Mai impresionanta decat calitatea estetica a picturii este introspectia care cauta sufletul evidenta in scena”, a scris Dan Amira din *New York. „Bush, usor cocosat, sta in afara apei, uitandu-se in coltul dusului, ca si cum ar fi contemplat pacatele trecute care nu pot fi spalate niciodata, indiferent cat de mult sapun ai folosi si cat de tare ai freca.” Ceea ce este important aici nu este generozitatea criticii, ci presupunerea ca Bush este capabil de auto-reflectie. Bush a apreciat arta; o apreciere a artei presupune umanitate, conform claselor iluminate; prin proprietatea tranzitiva, Bush are umanitate. Razboisti: sunt la fel ca noi!
Reputatia lui Bush de „artist extern” s-a consolidat odata cu lansarea fiecarui nou lot de picturi. Blogurile au fost blande in recenziile lor despre zeci de picturi cu caini si apusuri, iar aceasta bunatate in cele din urma si poate inevitabil a fost extinsa si asupra artistului insusi. „15 Reasons George W. Bush Should Come Work for BuzzFeed Animals”, postat in martie 2013, este ne plus ultra al genului. Aici a fost cel mai tare site nou de pe Internet, condus de un absolvent de la Yale din Brooklyn si de un co-fondator al Huffington Post, oferindu-i lui Bush un loc de munca pe baza faptului ca „[se bucura] de pisici” lui si fiind „la fel de fascinat de micile, bufnite mici asa cum suntem noi.”
In aprilie, Huffington Post a facut ecou imbratisarea lui Bush a lui Buzzfeed. „George W. Bush planuieste o noua serie de picturi si abia asteptam” era un titlu pe site-ul web care argumenta candva, in 2007, „Cunoasterea a fost inamicul [presedintelui Bush] de cand craniul lui nu a reusit complet. fuzioneaza, lasandu-l cu un cap spongios si un creier care este susceptibil la vanatai.” Si asta, tot in 2007: „Faptul ca isi spune fanteziile si le crede pe toate este ceea ce il face atat de periculos. El este in mod clar nebun si este ceva ce putini doresc sa se confrunte, pentru ca nebunia este mai greu de tratat decat cel mai rau tip de prevaricare. Mincinosii sunt expusi, nebunii sunt realesi.”
Si artistii sunt iertati. In bogata traditie americana a injunghiatorului de sotii Norman Mailer, a antisemitului nepocait TS Eliot, a rasistului Jack London si a simpatizantei naziste (si lesbiana evreiasca!) Gertrude Stein, reputatiile proaste sunt atenuate de bune (sau, de exemplu, lui Bush, surprinzator de nu-teribila) art.
In cazul lui Bush, aceasta transformare a fost cu atat mai usoara, deoarece arbitrii cool-ului pe Internet erau intre in 2007 si sunt mult mai probabil sa fi citit o lista Buzzfeed despre picturile cu caini ale lui Bush decat sa fi citit, sa zicem, notele de tortura ale lui John Yoo. Dar chiar si cei suficient de batrani ca l-au urat pe Bush sunt suficient de intelepti pentru a recunoaste ca ei nu mai sunt cei care hotarasc.
