Parca pana acum, cand venea iarna – asa, cu nameti si coduri de culoare din ce in ce mai intense, scoli inchise si drumuri impracticabile, cand venea, deci, iarna in felul asta, ne ghemuiam cu totii pe o canapea invizibila si hibernam acolo pana la topirea zapezii. Ba, uneori, ne e era cam greu sa ne trezim din toropire, asa ca mai stateam o vreme confortabil in globul de sticla pana sa ne incumetam sa scoatem nasul din plapuma si sa vedem ca a venit primavara.
Pana acum, cand venea iarna, pe wall-ul de Facebook vedeam doar poze cu biciclete triste, sechestrate prin case, incuiate, legate, demontate. Toate asteptand primavara ca sa traiasca din nou. Anul asta, an infloritor in ale ciclismului din toate punctele de vedere – pe wall-ul sus-amintit sunt biciclete chinuite prin nameti, biciclete ingropate sub troiene, biciclete incaltate cu cauciucuri nenatural de mari pentru dimensiunea lor, si asa mai departe.
Semn clar ca suntem mai multi (crestem), mai pasionati, mai dornici de normalitate.
In ultimele doua zile, eu as zice ca nu s-a putut merge cu bicicleta in Bucuresti. Cel putin eu n-as fi putut merge si nu m-as fi putut folosi de bicicleta spre folosul meu. Bineinteles, ar fi putut ea sa se foloseasca de mine, daca ma hotaram sa o scot din casa si sa o duc – mai mult in brate sau la brat – sa cunoasca zapada. Dar n-am facut-o. Altii, in schimb, s-au distrat incercand, chiar daca au raportat esecuri.
Mi-a placut extrem de mult mesajul de mai jos, de la Vladimir, catre iubita lui din fotografie:
Sau:
Toate ca toate, asa cum povesteam pe Instagram, am iesit din casa luni dimineata, si am mers pe jos, cu o camera foto in mana, de la Sala Palatului pana la Piata Romana – adica vreun km si jumatate. Acum ceva ani, pe drumul asta era greu sa pozezi un biciclist si in iulie. In ianuarie era inutil chiar si sa te gandesti la asta. Si, cu toate astea, l-am vazut pe el, aducatorul de speranta si de optimism:
Am mers iarna pe bicicleta si pot sa spun ca cea mai mare problema, dupa parerea mea, in afara de ger sau vant sau ninsoare – daca ele exista – este faptul ca drumurile se ingusteaza in asa hal, incat nu mai ai loc sa mergi pe sosea si sa permiti si masinilor sa te depaseasca. Ori esti king of the road si toata soferimea te uraste, ori esti king of the road si unu’ mai destept te claxoneaza pana te opresti sau, mai rau, da peste tine. Pentru ca poate.
Prin urmare, inainte sa va aventurati in trafic, orbservati putin traseul pe care il aveti de parcurs si asigurati-va ca nu va asumati riscuri inutile.
Oricum, fata de alti ani, cand daca cadeau doi stropi de ploaie nu mai vedeai roata de ciclist pe sosele, anul asta promite sa fie unul extrem de frumos. Si, ca sa wrap it up, cateva zile pe an in care testam mersul pe jos sau mijloacele de transport in comun nu pot sa ne faca rau!
Concluzia ramane aceesi: Orice ar zice lumea. Oricate decizii absurde ar lua autoritatile. Oricat ne-ar lipsi infrastructura. Oricat de needucati ar fi soferii si / sau biciclistii de langa noi. Un lucru ramane cert: Bucharest is blooming, baby!
