Cand vorbim despre motivatie si, in special, despre motivatie intrinseca, primul lucru de care ne intrebam este: ce ii determina pe oameni sa actioneze asa cum o fac? Ce face o persoana sa persiste in atingerea unui scop (cum ar fi promovarea examenelor) in ciuda muncii si efortului pe care acest lucru il presupune?
Studiul motivatiei intrinseci este o tema de Psihologie de baza. Stim ca fiintele umane actioneaza din diferite motive: fie pentru a obtine ceea ce are nevoie (hrana, bani, prestigiu…), fie pentru a evita ceea ce se tem (obstacole, boli, pedepse…). In acest articol vom incerca sa descoperim ce este si de ce este atat de important.
Scurta trecere in revista istorica a motivatiei intrinseci
Pentru a intelege de unde vine constructul psihologic al motivatiei intrinseci, este important sa cunoastem originile acestui concept legat de procesele mentale legate de ceea ce ne motiveaza. Acestea dateaza din vremuri cand psihologia ca stiinta nici macar nu exista.
Motivatia a fost prezenta in orice moment. Platon a vorbit deja de furie, curaj, instincte, Aristotel a mentionat scopuri, Epicur s-a concentrat pe cautarea placerii si fuga de durere.
Ce este motivatia intrinseca?
Motivatia intrinseca isi are originea in individ si este condusa de nevoile de explorare, experimentare, curiozitate si manipulare, care sunt considerate comportamente motivante in sine. Cu alte cuvinte, motivatia intrinseca este tipul de motivatie care se autogestioneaza si care predispune individul sa se straduiasca sa se apropie de atingerea unui scop.
Motivatia intrinseca, conform lui Deci, este o nevoie subiacenta a individului de competenta sociala si autodeterminare . Adica acele comportamente care sunt efectuate in absenta oricarei contingente externe aparente sunt considerate motivate intrinsec. Efectuarea activitatii este un scop in sine si efectuarea acesteia permite subiectului sa se simta autonom si competent, esential pentru dezvoltarea corespunzatoare a stimei de sine sanatoase.
Cu totii putem da un exemplu de motivatie intrinseca in viata noastra: voluntariat, acte altruiste, ne facem bine treaba, cautand mai multe cunostinte, autoperfectionare in sport, hobby-uri.
Pe scurt, motivele care duc la activarea unui model comportamental sunt inerente persoanei. Stimulii externi nu sunt necesari ca in motivatia extrinseca, dar nu se exclud reciproc. Adica poti desfasura o activitate pentru care esti intrinsec motivat (ajutand pe ceilalti) dar sa obtii si o recompensa externa (bani).
Spre deosebire de ceea ce se realizeaza cu motivatia extrinseca (recompense externe), cu motivatia intrinseca obtinem experiente, sentimente de eficacitate si stapanire a sarcinii. De obicei apar trei sentimente legate:
- Autodeterminare si autonomie : a fi directorii propriilor noastre vieti.
- Competitia : controlati ceea ce facem, experimentati stapanirea abilitatilor noastre.
- Relatii – Interactiunea, ramanerea conectata si ingrijirea celorlalti.
- Satisfactia pentru a face ceva propriu si familiar
La inceput s-a crezut ca ambele tipuri de motivatie sunt independente, dar Deci si Lepper au aratat ca o activitate care avea un interes intrinsec ridicat poate fi diminuata daca s-au introdus recompense, fapt pe care l-au numit efect de suprajustificare. In mod curios, subiectul si-a pierdut interesul. Efectul negativ al recompensei este cunoscut ca pretul ascuns al recompensei.
Care este mai buna, motivatia intrinseca sau extrinseca?
Trebuie sa clarificam ca nici motivatia extrinseca, nici cea intrinseca nu sunt „rele” in sine, ci vor depinde de cat de prezente sunt in viata fiecarei persoane, de contextul acesteia si de situatia sa psihologica si personala.
Motivatia extrinseca este condusa din exterior, fie de forta recompensei, fie de forta posibilei pedepse (de exemplu, acel elev care incepe sa studieze cu o seara inainte de teama sa nu piarda si sa plateasca o taxa). credite).
In aceste cazuri, subiectul se poate vedea facand ceva ce nu-i place pur si simplu pentru recompensa (gandeste-te la toti acei oameni care fac munca care nu ii motiveaza in mod intrinsec pentru recompensa financiara). Acest tip de motivatie este disponibil in intreaga societate, chiar si sistemul educational este motivat extrinsec . Marele handicap al acestei motivatii este ca nu poate satisface nevoia de autodeterminare.
Din acest motiv, sunt necesare dezvoltarea si schimbarea de la extrinsec la intrinsec, ceea ce este posibil facand subiectul sa atinga niveluri de autonomie in sarcina pe care o indeplineste si oferind un context sau mediu care faciliteaza relatiile interpersonale.
Un exemplu foarte clar al acestei ultime reflectii este acela de a incepe educarea copiilor prin promovarea autonomiei si autorealizarii lor prin procesul in sine (intrinsec) in loc sa se concentreze doar pe recompense/pedepse extrinseci pentru ca acestia sa isi indeplineasca sarcinile. Acest lucru nu este atat de usor: atunci cand desfasurati activitati si le porniti, motivatia extrinseca este adesea necesara pentru a incepe rutine, in special la copii. Cu toate acestea, odata ce au fost incepute si au fost incorporate in rutina subiectului, ar fi ca sunt mentinute prin motivatie intrinseca.
Datorita Psihologiei, se stie ca atunci cand motivatia vine din interior, ea este capabila sa ne faca sa avem tendinta sa perseveram in sarcina mai mult timp; De aceea este atat de important sa-l incurajezi in procese precum studii, opozitii sau sportivi de performanta. Asa este, printre altele, pentru ca a fi intrinsec nu depinde atat de mult de situatiile care apar in jurul nostru, si ne ajuta sa ne adaptam fiecarei situatii si fiecarui obstacol.
Pe de alta parte, trebuie sa avem in vedere ca nu exista o motivatie intrinseca „pura”, deoarece este intotdeauna legata de evenimentele care au loc in jurul nostru. Faptul ca ne este mai util sa-l intelegem ca un element care apare in individ, nu ca ceva care vine din exterior, nu inseamna ca individul si mediul sunt strans legate in practica.
Cum promovati acest tip de motivatie?
Ne vom baza fundamental pe ceea ce propune teoria autodeterminarii a lui Deci si Ryan. Unul dintre obiectivele fundamentale in trecerea de la extrinsec la intrinsec este sa ne concentram pe satisfacerea nevoilor noastre de autonomie si autodeterminare.
La locul de munca, gandirea in termeni de „trebuie”, „ar trebui sa fac…” ne face sa ne simtim coplesiti, presati si sa simtim ca suntem plini de sarcini „obligatorii” impuse. Ne simtim legati si chiar daca suntem platiti pentru aceste activitati (care promoveaza motivatia extrinseca), s-ar putea sa nu fie suficient pentru a ne face sa ne simtim bine.
Este pozitiv sa incerci sa lasi deoparte ghiozdanul cu „am si trebuie” si sa incepi sa te gandesti la „vreau”. Cand ne gandim la ceea ce vrem sa facem, ne satisfacem nevoile de autonomie si autodeterminare. Astazi la serviciu: vreau sa simt ca am contribuit la ceva pozitiv? Vreau sa simt ca am ajutat o alta persoana? Vreau sa ma simt multumit de efortul pe care l-am facut? Vreau sa invat lucruri noi?
In continuare ne putem intreba: „pentru a realiza ceea ce vreau sa fac, ce pot sa fac pentru a-l realiza?”. Cand luam in considerare ceea ce putem face, incurajam nevoia de a ne simti competenti si stapani in ceea ce facem si ne punem in scaunul soferului in viata noastra. Depinde de noi sa alegem sa ne facem treaba bine, sa alegem sa ajutam o alta persoana, sa alegem sa cautam mai multe informatii pentru a afla putin mai multe.
Evident, nu vom putea aplica aceasta schimbare de perspectiva in toate situatiile, dar poate fi util sa reflectam de ce facem lucruri si cum le putem schimba pe cele care nu ne fac sa ne simtim bine si sunt modificabile.