Cu trilogia de fața am inregistrat doua premiere in activitatea mea de cititor. Mai intai, am uzitat nu unul, nu doua, ci trei semne de carte. Pe langa cel pentru reluarea lecturii, am folosit un semn de carte pentru harțile de la inceputul fiecarui volum. Mark T. Barnes arunca inca din primele pagini cu nume de orașe și regiuni, ceea ce te forțeaza sa revii foarte des la respectivele harți pentru a ințelege cat mai bine evenimentele in timp și spațiu.
Din pacate, reprezentarile geografice nu sunt suficient de detaliate, astfel ca ramane la latitudinea cititorului sa umple golurile, ceea ce are uneori un impact negativ asupra receptarii calitații intrigii. De menționat ca din cauza tipariturii unele denumiri, precum și granițele geopolitice, sunt destul de greu de descifrat pentru cineva care a parcurs doar primele capitole. Abia dupa ce am parcus intreaga trilogie m-am gandit sa caut cele doua harți pe internet: le-am gasit pe site-ul autorului, colorate și la o rezoluție mare. Al treilea semn de carte s-a infipt in paginile de la finalul fiecarei parți, acolo unde se afla cate o lista cu zeci de personaje și un glosar la fel de stufos. Sunt atat de multe și cateodata atat de greu de asimilat incat abia de la al doilea volum n-am mai simțit nevoia de a intrerupe lectura pentru a absorbi sensurile diverșilor termeni cu care jongleaza autorul. Intr-o situație ideala, acest lucru nu ar fi fost foarte deranjant, dar sunt destule noțiuni care au un echivalent rezonabil in limba engleza. De aici trag concluzia ca Mark T. Barnes s-a lasat oarecum furat de dimensiunea (și mareția) lumii pe care a creat-o. Pe de alta parte, al doilea și al treilea volum debuteaza cu o recapitulare a celor intamplate anterior, ceea ce ii ajuta enorm pe cei care au citit trilogia cu pauzele aferente distantei temporale dintre datele lansarii fiecarei parți. Mai mult, pe pagina de Facebook a autorului am gasit și cateva schițe (stangace) facute de el care infațișeaza cateva personaje importante și am fost surprins sa observ ca sunt aproape identice cu imaginile mentale pe care mi le-am format despre ele in urma descrierilor și evoluțiilor lor.
Cea de-a doua premiera? Inca de la primul volum nu m-a interesat sa citesc cele scrise pe coperta a IV-a, acolo unde de obicei se prezinta (sumar) acțiunea. Copertele unui roman joaca un rol important pentru mine atunci cand decid achiziționarea lui, iar aici editorul m-a cucerit cu excelentele desene ale scriitorului și artistului francez Stephan Martiniere. Atat respectivele ilustrații, cat și parcurgerea unei recenzii a primei parți m-au determinat sa am incredere in direcțiile in care ma va purta povestea, care este o mixtura de intrigi politice și acțiuni militare.
Pe o planeta numita Ia, ființele numite Stapanii Timpului au creat Imperiul Haiyt, care insa a decazut, lasand loc pentru 4 specii (Elemente): Dragonii (Foc), Feyhe (Apa), Heru (Pamant) și Seethe (Aer). Daca primele trei sunt – mai mult sau mai puțin – menționate in treacat, Seethe sunt fauritorii istoriei recente a continentului de sud-est unde se desfașoara acțiunea. Purtatori ai unor cunoștiințe extraordinare, dar mai prejos decat cele dobandite de Stapanii Timpului, ei au creat Imperiul Petalelor, o forma de organizare politico-economica ce a dainuit milenii.
Din cele sugerate de autor, primul moment de declin a inceput cu inrobirea Oamenilor, ființe provenite din Stele. Pentru a inabuși primele semne de rebeliune ale oamenilor, Seethe au creat o noua specie, Avan, folosind niște dispozitive in care s-au amestecat gene umane cu cele ale unor animale de pe Ia. De altfel, Seethe nu s-au oprit aici, fabricand și Fenling (Avan incrucișați cu șobolani) sau Tau-se (oameni amestecați cu lei). Poate și din cauza caracteristicilor umane, cei din rasa Avan au refuzat sa mai fie gardienii pacii din Imperiul Petalelor, așa ca s-au rasculat și au fondat Imperiul Trezirii, dar rolul oamenilor a ramas același pana cand aceștia s-au eliberat, la randul lor. In prezentul fictional al trilogiei dainuie o alianța a unor state controlate de oameni, cateva țari/regiuni independente, precum și Federația Shrianeza, o comuniune politica ce este guvernata de Sase Mari Case și ceea ce formeaza cele 100 de Familii. Mai exista și Pashrea, o regiune speciala, puțin cunoscuta celorlați, unde domnește o imparateasa, ultimul conducator al Imperiului Trezirii.
Povestea este spusa ciclic, din perspectiva a trei personaje principale. Indris este anti-eroul care, urmarit de un trecut de care nu-și amintește, incearca sa refuze viitorul pregatit de diversele facțiuni militare și religioase. Corajidin este liderul uneia din cele Sase Mari Case ale carui ambiții și realizari politice zguduie aproape toate structurile Federației Shrianeze. Mari, fiica lui Corajidin, penduleaza intre datoria fața de familie, iubirea pe care i-o poarta lui Indris și obligațiile asumate in virtutea pregatirii pe care o are și a rolului pe care vrea sa și-l asume in viața.
Asa cum se intimpla in cazul oricarei carti bine scrise, am empatizat deseori cu antagonistul principal, Corajidin, ale carui țeluri sunt umanizate de motivații personale ce pot fi atribuite oricarui alt muritor: dorința de a trai cat mai mult și dragostea pentru Yashamin, cea de-a treia sa soție. Astfel, multe din acțiunile sale fie au fost imprevizibile, fie au avut o doza de ambiguitate morala, ceea ce l-a facut cel mai complex personaj al trilogiei.
E adevarat, și Indris și Mari sunt protagoniști bine conturați, pe care ii simți ca evolueaza de la o carte la alta, dar, indiferent de pagina pe care o citești, ii poți așeza in tipare clasice genului. Mai mult, cu minore excepții, celalalte personaje nu sufera transformari, indiferent cat de detaliat le sunt descrise costumele, infațisarile, abilitațile și aspirațiile. Mark T. Barnes inca nu e un scriitor experimentat care sa jongleze, simultan și eficient, cu prea multe figuri complexe in cadrul unei singure trilogii.
In schimb, autorul exceleaza in prezentarea unui sistem de magie ce reușește sa convinga, intr-o lume in care se mai gasesc și elemente horror sau chiar de science-fiction. Denumita Ahm (disentropie), energia creata de ființele vii poate fi manipulata cu ajutorul unor formule mistice – gandite, rostite sau cantate, folosind sufletul sau mintea. Pastrand proporțiile de rigoare, este o folosire pe mai multe paliere a Forței din Star Wars. Nu i-am gasit lipsuri logice, e un sistem consecvent și pare a avea un potențial remarcabil, luand in considerare caracteristicile planetei Ia și ale locuitorilor ei.
De altfel, trilogia de fața este doar prima din cele trei planificate de autor, insa lansarea celorlalte doua va depinde de succesul comercial al acestor prime carți. O decizie va fi anunțata la inceputul anului viitor. Intre timp, Mark T. Barnes lucreaza la un roman urban fantasy și are in vedere un alt proiect situat in Ia.
