V-am vorbit de multe ori despre diferitele tipuri de fobii, cele mai rare si mai lacome, toate acele compulsii terifiante din care este greu de scapat daca nu se pune pe mana unui profesionist care desfunda tevile creierul. Este grecescul „phobos”. Frica irationala. Aversiune si respingere.
Orice dimineata este una buna sa simti ca mancarime pe toata pielea ta, o panica inconstienta de… orice, pentru ca adevarul este ca exista multe din care sa alegi, atatea tipuri de fobii cate fiinte umane demne de un canapeaua psihiatrului cu care sa ne dam voce mizeriilor: „Domnule doctor, imi e groaza de sprancene, nu pot sa merg la supermarket fara sa vreau sa ma ating”.
In aceasta loterie, care nu mai este exclusiva pentru cativa (fobiile sunt una dintre cele mai raspandite tulburari in societatile occidentale), se poate avea o frica irationala de branza (turofobie), bani, bancnote si monede (cromofobie), sau vom trebuie sa bea pentru a depasi una dintre cele mai ciudate abateri din acest frumos safari al aversiunii fata de un simbol neasteptat: ochii. Ale lor si ale altora.
Astazi vorbim despre omatofobie, una dintre fobiile pe care nu le cunoasteti inca si care va va transforma vizitele la medicul oftalmolog in ceva absolut delicios.
Ce este omatofobia?
Aceasta fobie este ciudata , foarte particulara, datorita componentei sale sociologice. De fapt, functioneaza la fel ca multe altele: tulburarea obsesiva se concentreaza pe un element in afara domeniului tulburarilor fobice obisnuite (pe animale, de exemplu: paianjeni, serpi, muste, gandaci), cu o specificitate deconcertant. Cum ajunge o persoana sa simta panica cu ochii altora sau cu ochii lor ? Si de ce unii asociaza deschiderea lor mult cu ceva terifiant?
In primul caz vorbim despre omatofobie sau metafobie, iar in al doilea, despre optofobie , care ar putea fi geamanul ei, dar nu este tocmai la fel. Numeroase studii au stabilit deja diverse relatii intre tulburarile fobice cu un eveniment traumatic din copilaria pacientului.
Particularitati si simptome ale omatofobiei
Omatofobia apare in general atunci cand persoana omatofoba intra in contact cu orice tip de imagine in care apar ochi sau la care se face aluzie (ceva asemanator cu ceea ce se intampla cu unele persoane cand se mentioneaza sange, rani, interventii chirurgicale sau taieturi la nivelul pielii, dar cu mult mai multa intensitate)
Pleoapa , corneea, irisul , pupila , glaucomul, cataracta… oricare dintre acesti termeni va face fiorul omatofob de la varfurile picioarelor pana la schelet, mai ales daca le aratati un videoclip sau o fotografie in care exista un prim-plan al un ochi, unul dintre principalii declansatori ai fricii. Da-i sa vada cea mai cunoscuta scena din ‘Un perro andaluz’, cu acel cutit care taie globul ocular femeii, si vei vedea ce se intampla. Il vei vedea lesinand sau sarind de la un etaj al cincilea pentru a scapa de acea imagine terifianta. In acest fel, vei descoperi cum functioneaza mecanismul de evitare a uneia dintre aceste tulburari psihologice: omatofobul va simti frica si anxietate irationala , va incerca sa eviteprin toate mijloacele sursa fricii tale. Si din acei ochi, aceste namol: tremuraturi , ameteli , probleme de respiratie, palpitatii, greata si ganduri obsesive in jurul acestui organ .
Nu este singura varianta a acestei constrangeri. Omatofobii sunt, de asemenea, obsedati de culoarea ochilor celorlalti, iar frica lor se concentreaza tocmai pe iris: frica de ochi verzi, albastri, maro , negri sau chiar violet (cum ar fi Liz Taylor). O ultima varianta are de-a face cu anxietatea si constrangerea derivate din actul de a juca. Unele tipuri de omatofobi nu isi vor atinge niciodata ochii , pleoapele, pielea matasoasa care le acopera.
Exista tratament?
Adevarul este ca omatofobia aduce cu sine multe complicatii pentru cei care sufera de ea, deoarece are conditiile si caracteristicile unei fobie sociale . Cei afectati, in general, sunt nevoiti sa intre in contact cu persoane care au culoarea ochilor care le provoaca cea mai mare frica. Multi ajung sa se izoleze pentru a nu se confrunta cu toate acele schimburi sociale care au loc in orice existenta.
Nicio reteta psihologica luata din groapa de autoajutorare de pe YouTube nu-ti va da cheia de a scapa din labirintul fobic in care te-ai bagat, daca asa e cazul tau si peste noapte ti-e frica de postasi, de tipetele delfinilor sau de curbele Tinder cu roscate. Mai bine lasati munca profesionistilor: supuneti terapiei de expunere sau terapiei cognitiv-comportamentale (s-a dovedit a fi cea mai eficienta pentru tratarea acestei clase de tulburari) si ajutorul unui terapeut bun sau al unui psihiatru care isi face treaba.
