Avem o relatie de ani de zile. Eram indragostiti inainte, dar acum abia incepe sa para o relatie de comoditate. Imi frange inima ca s-a ajuns la asta. Chiar daca la suprafata parem cuplul perfect, exista ceva care ne lipseste din implinirea acestei relatii din toata inima.
O cunosc pe dinauntru – pasiunile, placerile si antipatiile ei, culoarea ei preferata, cand sa taca, cand sa nu taca, cum sa o inveselesc, cum sa nu o enerveze, nevoia ei de reasigurare, pozitia ei pe diverse subiectele, scopurile si mijloacele ei pe care le-ar imbratisa pentru a le indeplini, totul. M-am intalnit cu ea de atat de mult timp, as putea scrie o carte despre ea.
Ea ma iubeste la fel de mult, sau chiar mai mult, dar nu pare sa stie prea multe despre MINE. Desigur, ea stie cum sa ma descurce cu mine si cu schimbarile mele de dispozitie, cand sa taca si cand nu, dar nu prea pare sa-i pese de alte lucruri de care credeam ca ar fi interesata – oamenii cu care sunt prieten cu, planurile mele de calatorie, ambitiile mele in viata, deciziile mele de cariera. Cu siguranta ma asculta cand vorbesc despre acestea, dar nu are o parere puternica despre niciuna dintre acestea. Incep sa simt ca am prea mult spatiu.
Cunoastem nesiguranta celuilalt si obiceiurile enervante – si subiectele care ne fac pe fiecare dintre noi sa ne simtim confortabil. Deci, cum facem fata acestor probleme? Evitandu-le! Se pare ca nu ne luptam in ultima vreme pentru ca nu sunt discutate subiecte incomode, niciodata nu se ridica obiectii… totul in numele ocuparii spatiului.
Am crescut ca indivizi, devenind mai deschisi si mai empatici si mai amabili, dar odata cu maturitatea individuala, maturitatea relatiei noastre pare sa se opreasca. Aceasta, cred, este una dintre relatiile majore ale semnelor de convenienta. Amandoi tocmai am fugit de realitatile relatiei noastre – lipsa timpului, lipsa satisfactiei sexuale, lipsa conversatiilor semnificative despre o viata pe care am dori sa o construim pentru „noi”.
Simt ca daca ne despartim maine, nu voi fi atat de ranita pentru ca stiu ca am fi in continuare in legatura ca prieteni, totul ar fi la fel, cu exceptia sexului. Este adevarat. Ne simtim confortabil intr-o relatie, dar nu in dragoste.
Ea simte ca este bine sa continue relatia pentru ca nu exista un motiv suficient de bun pentru o despartire. Totul merge bine la suprafata si este perfect la suprafata. Comoditatea noastra in relatie o face sa vrea sa continue cu aceasta dragoste farsa. Ne intalnim aproape in fiecare zi, vorbim, discutam despre munca, discutam despre anumite persoane, luam masa in oras, avem o viata sexuala buna… dar acestea nu sunt motive suficient de bune pentru a continua sa ne suportam. Ce lipseste atunci? Dragoste?
Inca ne iubim – sau asa ne spunem noua si unul altuia. Insusi gandul de a fi departe de ea cateva luni ma intristeaza, gandul ca nu-i impartasesc o stire ma face nelinistit, gandul ca nu o intalnesc ma face sa am pofta de ea. Dar asta inseamna ca sunt indragostit?
Am ajuns intr-o etapa in care imi place ca ea flirteaza cu altcineva, ei ii place sa o fac eu – dar este perfect normal, nu-i asa? Nu asa ar trebui sa fie cuplurile new-age… sa se acorde unul altuia suficient „spatiu”, nu? Din nou acelasi cuvant vechi, care pare sa-mi ruineze relatia.
Dar, din pacate, nu am acel sentiment inconfortabil cu care obisnuiam cand ma gandeam ca dragostea mea se distreaza cu altcineva, chiar si ea se indragosteste de altcineva. Si asa, as putea la fel de bine sa ma indragostesc de altcineva, continuand cu aceasta relatie de comoditate… In continuare as iubi-o. Ar fi considerat infidel sau doar ma simt confortabil cu ideea de poliamor?
Trebuie sa existe o diferenta intre dragoste si comoditate
Exista un limb ciudat aici si nu stiu cum sa ne scoatem din el. Dar adevarata intrebare care vine acum este, chiar vreau? Relatia noastra se afla intr-un stadiu in care ii pot spune cum ma simt, nu aplicatii de retele sociale exagerat de imbolnavire, ci in timpul unui unu-la-unu corect, fie ghemuit in pat, fie la cina. Poate mi-ar fi greu sa explic. Pentru a o face sa realizeze ca nu pun la indoiala dragostea noastra sau nu sunt recunoscator pentru felul de spatiu intr-o relatie pe care mi-a oferit-o.
Spune-i ca sunt fericita in relatie, dar ma simt considerata de la sine si trebuie sa existe o diferenta intre dragoste si comoditate pe care pur si simplu nu o mai vad. Vreau sa-i cer ajutor. Asigurati-o ca nu dragostea mea pentru ea este in limbo, ci relatia care se ofileste.
Spune-i ca o ador si o respect, dar lipseste ceva. Intrebati-o daca simte la fel. Sugerati sa luati o pauza pentru a va asigura ca nu suntem doar impreuna, deoarece este usor in aceasta relatie de comoditate. Aflati daca viata se misca prea repede sau relatia noastra. Si fa toate astea doar odata ce mi-am dat seama exact ce anume face lucrurile sa deranjeze atat de mult. Singura intrebare este: chiar vreau?
Intrebari frecvente
A fi convenabil cu cineva sau a fi intr-o relatie de convenienta cu cineva inseamna doar a lasa pe cineva sa depinda de tine pentru ca ii este usor si nu pentru ca ii pasa de tine. Ei te respecta, dar nu te iubesc in modul in care crezi ca o fac.
Daca iti acorda atentie doar atunci cand au nevoie de tine, raspandeste afectiunea pe baza propriilor termeni si nu sunt niciodata in preajma cand ai nevoie de ei.
