Interventia lui Traian Basescu din ziua in care a dezvaluit legatura lui Victor Ponta cu SIE a fost una dura nu doar fata de premier, ci si in raport cu „jurnalistii de dreapta”. Asa i-a stampilat el.  De fapt, nu cu toti, ci cu cei despre care presedintele considera ca duc in ultima vreme o campanie de discreditare a sa, via Elena Udrea. Dar nu criticile fata de preferinta sa pentru „Sirena Roz” (cum a botezat-o rautacios-ironic Dan Tapalaga) il ranisera atat de tare pe Traian Basescu, ci o acuzatie pe cat de nedreapta pe atat de rusinoasa: blatul Basescu-Ponta.

Din acest motiv, Basescu a avut o iesire pe care cei vizati de rabufnirea sa au preluat-o din zbor pentru a-i mai trage o noua smetie. „Nu le spun sa le fie rusine, ca am mai spus odata si s-a intamplat ceva rau”, a declarat Basescu, referindu-se la episodul din campania electorala din 2009, cand a rostit celebra formula „Sa-ti fie rusine, Dinu Patriciu!”. Era o replica in stilu-i personal adresata raposatului mogul pentru scoaterea pe piata a filmuletului cu copilul palmuit.

Fara indoiala ca pe Traian Basescu l-au lasat nervii cand li s-a adresat in termeni similari jurnalistilor „de dreapta”. Si bineinteles ca aluzia la destinul nefericit al lui Patriciu este o blasfemie, intr-un asemenea context. Indiferent cat de antipatici i-ar fi ziaristii „de dreapta”, ei nu pot fi bagati nicicand in aceeasi oala cu patricii, vantii si voiculestii de presa. Sunt doua specii total diferite, care traiesc in lumi opuse. Primii isi critica chiar si favoritii (iar Traian Basescu le-a fost multa vreme favorit), ceilalti isi ling gretos patronii politici si folosesc impotriva adversarilor acestora arme de presa care nu pot fi intalnite nicaieri in lumea civilizata. De aceea, Basescu a gresit cand le-a batut obrazul in maniera marlaneasca. Insa Traian Basescu e acelasi. Direct si uneori badaran. Alteori savuros, plin de sarm. Stilul ramane contestabil, dar inconfundabil. Si nu el conteaza, de fapt.

Incerc sa-l inteleg pe presedinte pana in ultima zi a mandatului sau, pentru ca-i datorez multe. Stiu cum era in 2004, cand a ajuns la Cotroceni, si ma gandesc cu groaza la ce-am fi trait azi daca ne-ar fi calarit Nastase inca zece ani. Basescu a venit pe un vapor in deriva, macinat de gauri financiare, plin de boli sociale, fara directie si guvernat de legea junglei. Multe s-au schimbat de atunci, destule raman de facut. Traian Basescu a fost ca un colac salvator de care ne-am agatat in plin naufragiu national. Istoria va judeca daca a fost un lider providential sau doar o piesa de conjuctura. Dar n-a mintit. N-a jucat dublu. N-a jefuit la drumul mare si n-a inchis ochii. A incercat sa indrepte nenorociri implacabile, poate nu i-a iesit intrutotul. Insa n-a stat cu mainile in san. Si n-a facut pactul cu diavolul. Ba chiar pe dos, s-a luat cu el la tranta. Pentru macar acest tablou sumar, da, Traian Basescu, ar trebui sa ne fie rusine cand iti imputam scenarii rusinoase!