Cancerul de san este o problema de mare actualitate in oncologie, deoarece pe de o parte frecventa imbolnavirilor prin aceasta localizare se mentine la un nivel ridicat, iar pe de alta parte evolutia este grava mai ales in stadiile avansate.
Dupa cancerele cutanate, sanul este localizarea cea mai frecventa a tumorilor maligne la femei, iar cancerul de san reprezinta a doua cauza de deces prin
cancer la femei, dupa cancerul pulmonar.
Cancerul de san este o boala hormono – dependenta. Femeile cu ovare nefunctionale, care nu au primit niciodata tratament estrogenic de substitutie, nu fac cancer de san.
Printre factorii de risc pentru cancer mamar se numara: sarcinile la varste inaintate, antecedentele familiale si antecedentele personale de cancer mamar sau unele tipuri de displazie mamara. Femeile ale caror mame sau surori au avut cancer mamar au o probabilitate de trei pana la patru ori mai mare de a dezvolta aceasta boala, in comparatie cu celelalte. Riscul este si mai mare la pacientele ale caror mame sau surori au facut cancer mamar, inainte de menopauza sau bilateral si la cele cu antecedente familiale de cancer mamar la doua sau mai multe rude de gradul intai. Totusi, la peste 90% dintre pacientele cu cancer mamar, nu exista antecedente de cancer mamar la rudele de sex feminin. Menarha (prima menstruatie) precoce si menopauza tarzie se asociaza cu o usoara crestere a riscului de cancer mamar. Alti factori de risc pot fi : iradierea regiunii toracice inainte de 30 de ani, dieta alimentara bogata in proteine, grasimi si dulciuri fine, expunerea sanilor la radiatii ultraviolete, traumatismele mamare, alcoolul, stresul, contraceptivele orale.
Neoplasmul de san este o forma de cancer ”la vedere”, ceea ce usureaza diagnosticul. Cu toate acestea, in peste 80% din cazuri depistarea cancerului de san este accidentala cu ocazia toaletei zilnice.
Autoexaminarea sanului trebuie practicata de toate femeile lunar, imediat dupa menstruatie, iar descoperirea unei tumori trebuie sa duca imediat pacienta la medic.
La examinarea sanului putem observa : asimetria sanilor data de tumori voluminoase, retractie tegumentara sau mamelonara, roseata, edem, scurgeri sanguinolente sau cu alt caracter la nivel mamelonar.
Palparea sanului se face cu intreaga palma ruland sanul pe suprafata cutiei toracice si se cauta prezenta unei formatiuni tumorale atat in san cat si in zona axilara. Este obligatorie palparea ambilor sani. In timpul palparii pot fi descoperite mai multe semne clinice care pot indrepta diagnosticul catre caracterul malign sau benign al formatiunii. Semnele de malignitate sunt : tumora dura cu caracter neregulat fixa, aderenta la piele, retractia mamelonului si ganglioni duri, ficsi, nedurerosi. Tumora bine delimitata, neaderenta poate fi semn de benignitate.
In afara examinarii exista numeroase investigatii paraclinice care au mare valoarea in diagnosticul cancerului de san. Acestea sunt : mamografia simpla ( cea mai utila tehnica de depistare precoce a cancerului mamar), mamografia computerizata, radiofosfocaptarea, ecografia, RMN si biopsia cu examenul histopatologic. Astfel, diagnosticul biopsic dublat de un examen anatomopatologic competent este singurul care poate stabili cu certitudine caracterul malign sau benign al unei tumori de san. Pe langa aceasta, histopatologia confera criterii importante de prognostic, tratament si stadializare a tumorii.
Pana la varsta de 30 de ani se recomanda autoexaminarea lunara a sanilor. Intre 30 si 40 de ani se recomanda examen clinic efectuat de catre medic specialist odata pe an cu efectuarea unei mamografii la primul examen, intre 40 si 49 de ani examen clinic anual si o mamografie la 2 ani, iar peste 50 de ani examen clinic si mamografie anual.
Tratamentul cancerului de san este un tratament complex care se face in functie de stadiul neoplaziei si consta in : tratament chirurgical, iradiant (radioterapie, cobaltoterapie), chimioterapic, hormonal si imunologic.
