Psihologia este un domeniu vast, compus din multe arii de specialitate mai mici. Fiecare dintre aceste arii de specialitate a fost consolidată de-a lungul anilor prin studii de cercetare menite să demonstreze sau să infirme teoriile și ipotezele care stârnesc interesele psihologilor din întreaga lume.
De-a lungul fiecărui an sunt finalizate mii și mii de studii în fiecare arie a psihologiei. Însă, există câteva studii, care de-a lungul anilor, au avut un impact de durată în comunitatea psihologică.
Unele dintre acestea au fost conduse cu foarte mare strictețe, păstrându-se toate limitele etice și practice, de către specialiști extrem de cunoscuți în domeniu. Alte studii au împins limitele comportamentului uman în timpul experimentelor și au creat controverse care persistă chiar și astăzi. Iar unele studii nu au ajuns niciodată la capacitatea de a fi desemnate adevărate experimente psihologice, pierzându-se în sfera vastă a lucrărilor de specialitate și a zecilor de mii de încercări nefondate.
În acest articol vom observa o listă a celor mai influente 5 de experimente psihologice, care sunt încă predate studenților de la psihologie chiar și în ziua de azi.
Cele mai influente 5 experimente psihologice din istoria umanității
1.O clasă împărțită – Studiu realizat de Jane Elliott în 1968, într-o sală de clasă din Iowa
Celebrul experiment al lui Jane Elliott a fost inspirat de asasinarea doctorului Martin Luther King Jr. și de viața inspirațională pe care acesta a avut-o. Profesorul de clasa a treia a dezvoltat un exercițiu, sau mai bine zis, un experiment psihologic, pentru a-și ajuta elevii să înțeleagă efectele rasismului și prejudecăților.
Cum s-a desfășurat experimentul?
Elliott și-a împărțit clasa în două grupuri separate: studenți cu ochi albaștri și studenți cu ochi căprui. În prima zi, ea a etichetat grupul cu ochi albaștri drept grup superior și din acel moment au avut privilegii suplimentare, lăsând copiii cu ochi căprui să reprezinte grupul minoritar.
Ea a descurajat grupurile să interacționeze și a evidențiat elevii individuali pentru a sublinia caracteristicile negative ale copiilor din grupul minoritar. Acest exercițiu a arătat comportamentul copiilor, care s-a schimbat aproape instantaneu.
Grupul de studenți cu ochi albaștri a avut rezultate mai bune din punct de vedere academic și chiar a început să agreseze colegii cu ochi căprui. Grupul cu ochi căprui a avut o încredere mai scăzută în sine și o performanță academică mai slabă. A doua zi, ea a inversat rolurile celor două grupuri, iar studenții cu ochi albaștri au devenit grupul minoritar.
La sfârșitul experimentului, copiii au fost atât de ușurați încât s-a raportat că s-au îmbrățișat unul pe altul și au fost de acord că oamenii nu ar trebui judecați pe baza aparențelor exterioare. De atunci, acest exercițiu a fost repetat de multe ori, în diverse clase din diferite școli, însă mereu cu rezultate similare.
2.Experimentul Halo Effect – Studiu condus de Richard E. Nisbett și Timothy DeCamp Wilson, efectuat în 1977 la Universitatea din Michigan
Efectul Halo afirmă că oamenii presupun, în general, că alte persoane care sunt atractive din punct de vedere fizic sunt mai predispuse să fie inteligente, prietenoase și să aibă o judecată mai bună. Pentru a-și demonstra teoria, Nisbett și DeCamp Wilson au creat un studiu care să arate că oamenii au o slabă conștientizare a naturii Efectului Halo și că acesta le influențează judecățile personale.
Cum s-a desfășurat experimentul?
În experiment, studenții au fost participanții la cercetare și au fost rugați să evalueze un profesor de psihologie în timp ce îl privesc într-un interviu înregistrat.
Elevii au fost repartizați aleatoriu într-unul din cele două grupuri și fiecărui grup i s-a arătat unul dintre cele două interviuri diferite cu același profesor.
În primul videoclip, instructorul a fost prezentat ca fiind cineva simpatic, respectuos cu inteligență, flexibil în abordarea sa de a preda și entuziasmat de obiectele de studiu. În cel de-al doilea interviu, el a fost prezentat ca fiind mult mai neplăcut. Era rece și neîncrezător față de studenți și era destul de rigid în stilul său de predare.
După vizionarea videoclipurilor, subiecții au fost rugați să evalueze lectorul în ceea ce privește aspectul fizic, manierele și accentul lingvistic, chiar dacă acestea au fost păstrate la fel în ambele versiuni.
După ce au răspuns la chestionar, respondenții au fost nedumeriți de reacțiile lor la casetele video și la itemii chestionarului. Studenții nu aveau idee de ce au acordat unui profesor evaluări mai mari decât celuilalt. Cei mai mulți au spus chiar că ceea ce a vorbit profesorul nu le-a afectat deloc evaluarea caracteristicilor sale individuale.
Lucrul interesant la acest studiu a fost faptul că oamenii pot înțelege fenomenul de efect Halo, dar nu știu când are loc. Fără să-și dea seama, oamenii emit judecăți și chiar și atunci când li se evidențiază acest lucru, ei pot nega totuși că rezultatul este un produs al efectului de halo.
3.Câinele lui Pavlov – Experiment realizat de Ivan Pavlov în anii 1890 la Academia Medicală Militară din St. Petersburg, Rusia
Experimentul lui Pavlov s-a dovedit a fi unul dintre cele mai esențiale experimente din întreaga istorie a psihologiei. Descoperirile sale privind condiționarea au condus la o ramură cu totul nouă de studiu psihologic.
Pavlov a început cu ideea simplă că există unele lucruri pe care un câine nu trebuie să le învețe. El a observat, spre exemplu, că atunci când văd mâncarea, câinii nu învață să saliveze. Acest reflex este „conectat” de fapt la creierul câinelui, la un nivel mult mai adânc.
În ceea ce a devenit ulterior „termen comportamental”, acesta este un răspuns necondiționat (o conexiune stimul-răspuns care nu necesita învățare).
Pavlov a subliniat că există astfel de răspunsuri necondiționate la animal prin prezentarea unui câine cu un castron cu hrană și apoi măsurarea secrețiilor sale salivare.
Cum s-a desfășurat experimentul?
În experiment, Pavlov a folosit un clopoțel ca stimul neutru (ceea ce înseamnă că nu provoacă niciun răspuns înnăscut). Ori de câte ori dădea mâncare câinilor săi, suna și un clopoțel. După o serie de repetări ale acestei proceduri, a încercat singur clopoțelul. Ceea ce a descoperit a fost că acest clopoțel a provocat de la sine o creștere a nivelului de salivă.
Câinele învățase să asocieze clopoțelul și mâncarea și această învățare a creat un nou comportament, câinele a salivat când a auzit clopoțelul. Deoarece acest răspuns a fost învățat (sau condiționat), Pavlov l-a numit răspuns condiționat. Stimulul neutru a devenit astfel un stimul condiționat.
Această teorie a ajuns să fie cunoscută sub numele de condiționare clasică (dezvoltată în continuare de experimentatorul și psihologul John Watson) și implică învățarea asocierii unui stimul necondiționat care deja produce un anumit răspuns (adică un reflex) cu un nou stimul (condiționat), astfel încât noul stimul să aducă același răspuns.
4.Experimentul disonanței cognitive – Studiu dirijat de Leon Festinger și James Carlsmith în 1957 la Universitatea Stanford
Conceptul de disonanță cognitivă se referă la o situație care implică atitudini, convingeri sau comportamente conflictuale. Acest conflict produce un sentiment inerent de disconfort care duce la schimbarea uneia dintre atitudini, credințe sau comportamente pentru a minimiza sau elimina disconfortul și a restabili echilibrul.
Disonanța cognitivă a fost investigată pentru prima dată de Leon Festinger, după un studiu observațional al unui cult care credea că pământul va fi distrus de un potop. Din acest studiu s-a născut un experiment intrigant apoi, condus de Festinger și Carlsmith.
Cum s-a desfășurat experimentul?
În cadrul experimentului, participanții au fost rugați să efectueze o serie de sarcini plictisitoare (cum ar fi înșurubarea unor șuruburi cu o cheie timp de o oră). Atitudinile inițiale ale participanților față de această sarcină au fost extrem de negative.
Apoi au fost plătiți, fie cu 1 dolar, fie cu 20, pentru a-i spune următorului participant care aștepta în hol că sarcinile sunt cu adevărat interesante. Aproape toți participanții au fost de acord să intre în sala de așteptare și să-l convingă pe următorul participant că experimentul plictisitor va fi distractiv.
Când participanților li s-a cerut ulterior să evalueze experimentul, participanții care au fost plătiți cu doar 1 dolar au evaluat sarcina obositoare ca fiind mai distractivă și mai plăcută decât participanții cărora li s-a plătit 20 de dolari pentru a minți.
Să fii plătit doar cu 1 dolar nu este un stimulent suficient pentru a minți, așa că cei care au fost plătiți cu 1 dolar au experimentat disonanță. Ei au putut depăși acea disonanță cognitivă doar ajungând să creadă că sarcinile erau cu adevărat interesante și plăcute. A fi plătit cu 20 de dolari oferă un motiv serios pentru a acționa conform și, prin urmare, nu există disonanță.
5.Experimentul “Închisoarea Stanford”, realizat de Philip Zimbardo, în 1971 la Universitatea Standford
Unul dintre cele mai citate experimente din domeniul psihologiei este Experimentul “Închisoarea Stanford”, în care profesorul de psihologie Philip Zimbardo și-a propus să studieze asumarea rolurilor într-o situație înscenată, creată în mod artificial.
Cum s-a desfășurat experimentul?
Experimentul a fost conceput pentru a studia comportamentul indivizilor normali atunci când li s-a atribuit un rol de prizonier sau de gardian. Studenții universității au fost recrutați pentru a participa și li s-au atribuit roluri de gardian sau prizonier, iar Zimbardo a jucat rolul de gardian.
Subsolul corpului universitar de psihologie a fost decorul închisorii și s-a avut mare grijă ca aceasta să arate cât mai real posibil. Gardienilor li s-a spus să conducă închisoarea timp de două săptămâni. Li s-a spus să nu rănească fizic pe niciunul dintre deținuți în timpul studiului.
După câteva zile, gardienii închisorii au devenit foarte abuzivi verbal față de prizonieri și mulți dintre deținuți au devenit supuși celor în roluri de autoritate. Experimentul “Închisoarea Stanford” a trebuit inevitabil să fie anulat la scurt timp, deoarece unii dintre participanți prezentau deja semne tulburătoare de afecțiune mentală.
Deși experimentul a fost considerat non-etic, mulți psihologi cred că rezultatele au arătat cât de situațional este comportamentul uman și cum unele roluri fac oamenii să se conformeze. Experimentul realizat la Universitatea Stanford rămâne unul dintre cele mai faimoase experimente de psihologie din toate timpurile.
Psihologia – un domeniu în continuă dezvoltare, de ajutor pentru noi toți!
Toate aceste experimente au ajutat domeniul psihologiei să evolueze, ne-au oferit informații importante și valoroase despre comportamentul uman. Iar în baza unor astfel de studii și a rezultatelor lor, specialiștii din domeniu au putut lucra mai eficient cu oamenii, cunoscând barierele ființei umane și factorii care ne determină să avem anumite comportamente, ca oameni.
În zilele noastre, psihoterapia a evoluat enorm și tot mai mulți oameni reușesc să-și rezolve problemele cu ajutorul instrumentelor puse la dispoziție de psihologi.
Ai nevoie de un psiholog pentru a-ți rezolva o problemă? Iată soluția!
Astăzi poți beneficia de terapie online, iar soluțiile pe care le cauți la problemele tale pot fi la doar un click distanță. Dacă întâmpini o problemă și simți că ai nevoie de un specialist care să-ți fie alături și să te ajute să găsești soluția, poți intra pe platforma Psiholog.ro.
Aici poți alege să lucrezi cu un psiholog, din confortul propriei locuințe, pentru a-ți depăși problemele și blocajele, într-o manieră 100% sigură, transparentă și confortabilă.
Psiholog.ro este cea mai nouă platformă online de psihoterapie. S-a dezvoltat cu ajutorul unei echipe de specialiști care au reunit terapeuți din vaste domenii și arii de activitate.
Toate acestea îți oferă o șansă unică de a-ți soluționa problemele cu stresul, tipuri de anxietate, depresia, problemele de cuplu sau orice alte conflicte de natură personală sau profesională.
