Neoclasicismul: caracteristici, origine si cei mai reprezentativi artisti

Neoclasicismul a fost o miscare artistica si literara care a aparut la mijlocul secolului al XVIII-lea si a durat pana in secolul al XIX-lea. S-a bazat pe reinnoirea valorilor filozofice si estetice ale Antichitatii Clasice si pe cultul ratiunii, interpretate ca modele de constructie a modernitatii. A aparut in Franta, unde a fost numit pur si simplu clasicism. De acolo, a ajuns in restul Europei si Americii, mana in mana cu Iluminismul, cheia filozofica a miscarii neoclasice in toate manifestarile ei.

 Trei procese istorice au fost cheie in miscarea neoclasica:

1. Aparitia Iluminismului sau a Iluminismului , o miscare filosofica care a aparat ratiunea, cunoasterea si secularizarea ca scop si mijloace de a abroga dogmatismul si de a promova progresul. Aceasta miscare a inclus Enciclopedia , de Diderot si D`Alembert, publicata pentru prima data intre 1751 si 1772.
2. Descoperirea ruinelor Herculaneum (1738) si Pompeii (1748), care a trezit din nou interesul pentru studiul culturii greco-romane.
3. In sfarsit, asa-numita „dubla revolutie”, adica revolutia industriala care schimba modurile de productie si organizare sociala, si revolutia franceza , care proclama egalitatea, libertatea si fraternitatea.

Spre sfarsitul secolului al XVII-lea si prima jumatate a secolului al XVIII-lea, arta baroca a dominat Europa. In Franta, in special, rococo a dominat la curte. Inspirati de valorile iluminismului, au aparut detractori ai unor astfel de stiluri, considerandu-le excesive, confuze si supraincarcate. In plus, le-au legat de fanatismul religios si de coruptia aristocratica.

In acest context s-a nascut neoclasicismul, o miscare artistica cu program propriu, care a reactionat impotriva traditiei anterioare, proclamand o „revolutie” estetica si filosofica. In ce a constat aceasta schimbare intentionata?

Caracteristicile generale ale neoclasicismului

Desi in aparenta arta neoclasica transmite o oarecare raceala, in realitate a fost intentionata sa fie o arta cu adevarat revolutionara in intentia sa — cel putin in stadiul incipient. Artistii si-au dorit cu adevarat sa participe la nasterea unei culturi bazate pe ratiune, moralitate si progres. Din acest motiv, s-au gandit sa urmeze o serie de caracteristici si valori.

Caracter didactic si moralizator

Scopul neoclasicismului a fost educarea si moralizarea societatii in vederea construirii proiectului modern. Artistii si scriitorii credeau ca prin lucrarile lor au contribuit la raspandirea valorilor necesare pentru a construi o societate rationala, morala, culta si progresista. Scopul lor principal era sa depaseasca ignoranta, pe care o considerau mama intolerantei si a dogmatismului.

Valori

Printre artisti a existat convingerea de a crea o estetica care sa dea un nou sens modernitatii. Astfel, ei functionau sub o scara de valori care erau considerate rationale si universale. Printre ei au fost:

• libertate
• la idea de patria
• eroism
• spiritul de sacrificiu, rigoare si autocontrol

Inspiratie in arta antichitatii clasice

Neoclasicismul preia ancheta si cercetarea antichitatii clasice si ii confera un nou sens. In acest fel, o interpreteaza ca o expresie „culta” si un model etic de natura universala si rationala.

Inspiratia din Antichitatea clasica fusese deja vazuta in Renastere, dar in timp ce Renasterea a apelat la ea ca pe o metoda de intelegere a naturii, neoclasicii au interpretat-o ​​ca pe o referinta morala pe care sa intemeieze „proiectul modern”. A fost o idealizare morala a trecutului greco-latin.

Echilibru, proportie si simetrie

Avand ca model Antichitatea clasica, au reaparut interesul pentru echilibru, proportie si simetrie, valori tipice artei grecesti din acea perioada. In acest fel, artistii neoclasici au respins senzationalismul, spectaculozitatea si excesul decorativ al artei baroc si rococo.

Echilibrul, proportia si simetria au fost intelese ca o metafora formala a caracterului moral, adica au fost destinate sa simbolizeze, prin forma, codul de valori al civilizatiei moderne. Acest canon a fost aplicat in artele plastice, muzica, arhitectura si literatura.

Cultul ratiunii

Artistii si scriitorii neoclasici au vazut Ratiunea ca pe o zeita garanta a ordinii civilizatoare. Rationalismul in compozitia estetica, adica reprezentarea organizata si metodica, precum si temele care puneau in evidenta cumpatarea, virtutea si stapanirea de sine, au fost o modalitate de exercitare si raspandire a cultului ratiunii.

Universalitate

 In mod paradoxal, nationalismul in curs de dezvoltare din acei ani aspira la universalitate. Ideea era ca naratiunea rationalista sa fie exprimata in toate civilizatiile, formand un Stat national laic si republican cu vocatie universala, care sa primeasca in mod egal toti cetatenii.

Teme

 Temele neoclasicismului sunt legate de angajamentul politic al artistilor sai. Cu toate acestea, de multe ori au fost instrumentalizate de guverne, ceea ce a dus la standardizarea continuturilor si la pierderea eficientei lor revolutionare.

Arta neoclasica a abordat teme precum:

• Istoria greco-romana: a fost folosita ca model de moralitate.
• Istoria republicanismului si a revolutiei franceze.
• Mitologia romana: a fost folosita ca o alegorie a virtutii.

In mod similar, genurile de portrete individuale si colective au continuat sa existe. Alaturi de aceasta, in scara de valori a miscarii au persistat si alte probleme de mai putin interes. De exemplu, pictura religioasa de inspiratie crestina.

Caracteristicile neoclasicismului dupa disciplina

Cum au fost exprimate toate acestea in fiecare dintre disciplinele artistice? Sa vedem mai jos care au fost solutiile pe care artistii si scriitorii neoclasici le-au gasit in pictura, sculptura, arhitectura, muzica si literatura.

Caracteristicile vopselei

• Predominanta desenului asupra culorii.
• Utilizarea luminii clare si reci.
• Contururi clare si bine definite.
• Suprafete bine finisate si uniforme care nu permit distingerea miscarilor de perie.
• Eliminarea scenelor secundare.
• Pentru fundal a predominat folosirea arhitecturii greco-romane sau chiar folosirea penumbrelor asupra peisajului.
• Suprimarea decorativului si a superfluului.
• Preferinta pentru compozitia ortogonala.
• Anatomia urmeaza cu strictete idealul canonului clasic al antichitatii.
• Gesturi ale personajelor cuprinse: nu exista semne de durere sau emotii.
• Obiectele din scena sunt de obicei referinte la descoperiri arheologice.
• Predominanta picturii istorice (istoria greco-romana, revolutia franceza si istoria republicana), urmata de mitologia alegorica greco-romana. Interes redus pentru religie.
• In ceea ce priveste tehnica, cea mai mare parte a folosit vopsea in ulei (a fost folosita si fresca).

Unii dintre cei mai importanti reprezentanti ai picturii neoclasice au fost urmatorii:

• Jacques-Louis David: Paris, 1748 – Bruxelles, 1825. Lucrari de referinta: Juramantul Horatilor, Moartea lui Marat, Moartea lui Socrate, Napoleon traversand Alpii , Madame Recamier .
• Jean-Auguste Dominique Ingres: Montauban, Tarn-et-Garonne, 1780 – Paris, 1867. Lucrari de referinta: Napoleon pe tronul sau imperial , Oedip si Sfinxul , Scaldatorul de Valpincon, Marea Odalisca .
• Raphael Mengs: Aussig, Boemia, 1728 – Roma, 1779. Lucrari de referinta: Parnasul , Magdalena penitenta, Triumful istoriei de-a lungul timpului .
• Francisco Bayeu: Zaragoza, 1734 – Madrid, 1795. Lucrari de referinta: Paseo de las Delicias, Uniunea Fericita a Spaniei si Parma promoveaza stiinta si artele.
• Angelica Kauffmann: Chur, 1741 – Roma, 1807. Lucrari de referinta: Ariadna abandonata , Telemachus si nimfele lui Calypso, Alegoria poeziei si picturii .
• Mariano Salvador Maella: Valencia, 1739 – Madrid, 1819. Lucrari de referinta: Batalia de la Aljubarrota , Imbarcarea .
• Francisco de Goya (pictor al tranzitiei la romantism): Zaragoza, 1746 – Bordeaux, 1828. Lucrari de referinta: Familia lui Carlos al IV-lea , El parasol .

Caracteristicile sculpturii

• Abandonarea policromiei.
• Preferinta pentru marmura, cupru si alabastru.
• Exaltarea frumusetii ideale.
• Echilibrul formal.
• Subtilitatea in reprezentarea expresiei emotionale.
• Scene dinamice rare.
• Aspect general de puritate inghetata.

Unii dintre cei mai importanti reprezentanti ai sculpturii neoclasice au fost urmatorii:

• Antonio Canova: Possagno, 1757 – Venetia, 1822. Lucrari de referinta: Cele trei gratii, Venus Victrix, Eros si Psyche.
• Lorenzo Bartolini: Savignano di Prato, 1777 – Florenta, 1850. Lucrare de referinta: Educarea caritatii.
• Francois Rude: Dijon, 1784 – Paris, 1855. Lucrari de referinta: Hebe si Vulturul lui Jupiter, Plecarea voluntarilor din 1792 (Marsilieza) .
• Jean Antoine Houdon: Versailles, 1741 – Paris, 1828. Lucrari de referinta: George Washington, Diana vanatoarea, Napoleon Bonaparte.

Caracteristici de arhitectura

Stilul neoclasic a fost modelul preferat pentru arhitectura civila in secolul al XVIII-lea si o parte a secolului al XIX-lea, desi a fost exprimat si in cladirile religioase. A trait cu tendinte similare, cum ar fi:

• Palladianism , o miscare engleza inspirata din Renastere .
• neo -greaca , o miscare engleza si nord-americana inspirata din Grecia (a fost preferata in SUA ca referinta pentru democratie).
• stilul arhitectural al „Beaux Arts” al Frantei sau academicismul francez, care avea o anumita orientare catre eclectism.

Arhitectura neoclasica a avut o serie de caracteristici specifice, printre care putem aminti urmatoarele:

• Pe baza valorii simbolice a formelor si liniilor geometrice.
• Respingerea intrepatrunderii plantelor si volumelor.
• Volumele interne exprimate extern.
• Respecta puritatea planurilor si a volumelor.
• Nu rupe liniile si nu inmoaie contururile.

Unii dintre cei mai importanti reprezentanti ai arhitecturii neoclasice au fost urmatorii:

• Ange-Jacques Gabriel: Paris, 1698 – 1782. Lucrari de referinta: Place de la Concorde; Petit Trianon din Versailles si Opera Regala din Versailles.
• Jacques-Germain Soufflot: Irancy, 1713 – Paris, 1780. Lucrari de referinta: Panteonul din Paris (fosta biserica Saint Genevieve).
• Etienne-Louis Boullee: Paris, 1728 – 1799. Lucrari de referinta: Hotel Alexandre (Hotel Soult), Interioarele Palatului Elysee, Cenotaf la Newton.
• Jean-Francois-Therese Chalgrin: Paris, 1739 – 1811. Lucrari de referinta: Arcul de Triumf din Paris, Hotel Saint-Florentin.
• William Thornton: Insulele Virgine Britanice 1759 – Washington, 1828. Lucrare de referinta: Capitoliul SUA.

Caracteristicile literaturii neoclasice

Angelica Kauffmann: Alegoria poeziei si picturii (artista ca pictura primind inspiratie din Poezie) . 1782. Ulei pe panza. 24″ diametru.

• Conflict intre onoare, datorie si pasiuni.
• Surse de inspiratie: Antichitatea clasica.
• Preocuparea pentru eleganta formala.
• Predominarea genurilor critice asupra celor didactice.

Unii dintre cei mai importanti autori ai literaturii neoclasice au fost urmatorii:

• Jean de la Fontaine: Chateau-Thierry, Aisne, 1621 – Paris, 1695. Obra de referencia: Las Fabulas.
• Daniel Defoe: Londra, intre 1659 si 1661 cca. – 1731. Lucrare de referinta: Robinson Crusoe .
• Jonathan Swift: Dublin, 1667 – 1745. Lucrare de referinta: Calatoriile lui Gulliver.
• Alexander Pope: Londra, 1688 – 1744. Lucrare de referinta: Essay on Man , poem filosofic.
• Jose Cadalso y Vazquez de Andrade (Dalmiro): Cadiz, 1741 – San Roque, 1782. Lucrari de referinta: Leisures of my youth , Solaya or the Circassians si Don Sancho Garcia .

Caracteristici ale muzicii clasice

Spre deosebire de artele plastice si literatura, muzica epocii iluminismului nu a fost numita neoclasica, ci pur si simplu muzica clasica. Absenta inregistrarilor muzicale din antichitate a lasat fara efect vreun scop al revizionismului istoric.

Clasicismul muzical apare ca o reactie la stilul contrapuntistic, extravagant si confuz al muzicii baroc. Astfel, se leaga de noul spirit ideologic al momentului prin cautarea moderatiei, echilibrului, proportiei si simetriei. Caracteristicile sale au fost urmatoarele:

• Proeminenta liniei melodice pe armonie.
• Armonia consoanelor.
• Ritmuri regulate si constante.
• Stil luminos si clar.
• Nasterea formelor sonatei si simfonice.

Unii dintre cei mai importanti reprezentanti ai muzicii clasice au fost urmatorii:

• Christoph Willibald Gluck: Erasbach, 1714 – Viena, 1787. Lucrari de referinta: Mila lui Titus, Orpheus si Eurydice .
• Joseph Haydn: Rohrau; 1732 – Viena, 1809. Lucrari de referinta: Opera Lo speziale, L’anima del filosofo, Creatia, Simfonia nr. 45 .
• Antonio Salieri: Legnago, 1750 – Viena, 1825. Lucrari de referinta: Falstaff sau The Three Jokes y Armida .
• Wolfang Amadeus Mozart: Salzburg, 1756 – Viena, 1791. Lucrari de referinta: Flautul fermecat , Don Giovanni , Simfonia nr. 40 .
• Ludwig van Beethoven (tranzitie la romantism): Koln, 1770 – Viena, 1827. Lucrari de referinta: Bagatelle pentru pian in la minor: Fur Elise (“Pentru Elise”), Simfonia eroica , Simfonia a IX-a .