Numerarul in circulatie a crescut in prima luna de toamna a anului 2012 la 32,98 miliarde de lei, cu 12,1% mai mult decat in septembrie 2011 (29,4 miliarde). Banii cash de pe piata reprezinta 14,92% din totalul masei banesti, fata 14,04% in septembrie 2011, 13,2% la sfarsitul anului 2010 ori 12,6% la finele lui 2009.
Banii care circula in afara bancilor sau sunt depozitati „la saltea” constituie doar 2,2% din totalul masei monetare in Marea Britanie, 4,4% in Danemarca, 9% in zona euro si 11,5% in Polonia.
Niveluri ale numerarului mai ridicate decat in Romania sau similare se intalnesc in tarile UE in Lituania – 19,2%. Letonia – 15,6% si Ungaria – 14,6%.
Ultimul exemplu este elocvent pentru ca statul maghiar a majorat TVA pana la 27% – cel mai inalt nivel din UE. Dar nici noi nu suntem prea departe dupa saltul de nu mai putin de cinci procente al taxei pe valoarea adaugata, de la 19% la 24%.
Si atunci cauza pentru care a crescut cantitatea de bani cash in Romania este extensia semnificativa a economiei subterane, care a provocat debancarizarea masei monetare.
Innegrire a economiei, dupa majorarea TVA, care constituie o reactie la managementul guvernamental defectuos, ce a impovarat economia pe timp de criza, in loc s-o despovareze.
In Polonia, unde guvernul a preferat sa solutioneze criza prin intermediul pietei (vanzari de actiuni la principalii furnizori de utilitati) increderea a redus cash-ul din buzunarele oamenilor de la 14% la sub 12%.
Invers decat in Romania unde amanarea „terapiei de soc” cu ajutorul unor imprumuturi de la organismele financiare internationale a marit procentajul cash-ului de la 12% la peste 14%.
Iar cand vorbim de o debancarizare a masei banesti, aceasta este probata de o multiplicare a numerarului fata de sfarsitul anului 2009 cu 37,6%, fata de o crestere a masei monetare cu 16,5%.
Cu alte cuvinte, dinamica agregatelor lichide din interiorul masei banesti a fost mai intensa decat avansul cantitatii totale de bani.
Este posibil totusi ca populatia sa nu fi avut, din prima, apetit sa cumpere din economia subterana dupa majorarea TVA, a contributiilor sociale si a taxelor locale. Initial, costurile suplimentare au fost suportate prin „tragerile” din cardul de credit ori din overdraft-ul atasat cardului de salarii.
Cardurile au permis oamenilor sa plateasca niste costuri pe care nu si le puteau asuma in lipsa banilor luati cu imprumut, „validand” astfel nivelul majorat al TVA, CAS si al taxelor locale. Ulterior s-a dovedit insa ca riscul de credit e mare cand oamenii iau imprumuturi la dobanzi inalte numai ca sa supravietuiasca.
Asa se face ca rata creditelor neperformante a avansat de la 7,89% in 2009 la 17,61% in august 2012.
Cu alte cuvinte, dupa ce debitorii au tras intreaga linie de credit atribuita de banca ori, mai rau, au ajuns pe „lista neagra” a Biroului de Credit, singura solutie a ramas – in conditiile in care nu-si mai gasesc eligibilitate pentru imprumuturi – economia subterana.
Dar chiar si cei care utilizeaza inteligent cardul, „reincarcandu-l” la termenele impuse de planurile de rate, pentru a evita sa plateasca dobanzi de 20%, prefera tot economia necontabilizata, pentru ca discountul este mai mare: 50%.
Concluzia e clara. Romanii nu au incredere, motiv pentru care numerarul in circulatie creste. Acesta s-a redus ca procent din totalul masei banesti doar in perioadele in care populatia a crezut ca economia este bine administrata, atunci cand s-a observat, de altfel, si o scadere semnificativa a economiei informale.
