Obsesia pe care romanii o aveau pentru urina ca agent de purificare si chiar, combinata cu anumite alimente, ca elixir pentru a vindeca diverse boli, este in general cunoscuta.
Cu toate acestea, nu orice tip de urina a fost de ajutor. Doar urina persoanelor care au mancat varza in mod regulat. Potrivit lui Cato cel Batran, acest lichid unic a fost un revigorant fara rival si a servit, de asemenea, la vindecarea problemelor de vedere sau a durerilor musculare si de cap, un adevarat elixir.
Pentru cei care sufera de colici, faceti urmatoarele: macerati bine varza, apoi puneti-o intr-o oala, aduceti-o la fiert. Cand este bine fiert, aruncati apa; se adauga o cantitate buna de ulei, putina sare, chimen si floare de mamaliga. Se fierbe apoi bine: cand a dat in clocot, se toarna intr-un vas; da-i sa manance, daca poate, fara paine; daca nu, da-i paine alba, lasa-l sa o inmuie acolo. Iar daca nu are febra, da-i sa bea vin rosu; va fi sanatos imediat. Iar daca vreodata este nevoie de ea pentru cel slab, pot sa-l faca sanatos: mananca varza precum este scris mai sus, si mai mult aceasta: pastreaza urina celui care a mancat adesea varza; incalziti-l, puneti acea persoana slaba in ea; vei fi sanatos in cel mai scurt timp cu acest tratament: este dovedit. La fel, daca spalati copiii mici in acea urina, nu vor slabi niciodata. Iar pentru cei care au vedere slaba, impregnati-i cu aceasta urina: vor vedea mai bine. Daca te doare capul sau gatul, spala-le cu acea urina fierbinte: nu vor mai rani. Si daca femeia aplica aceasta urina pe partile ei, luna ei nu va intarzia niciodata; si trebuie sa aplici fomentarea asa: cand le-ai facut sa fiarba intr-un vas, pune-le sub un scaun perforat: lasa femeia sa stea acolo, acoper-o si inveleste-o in haine.
Furia vinului roman: Cato cel Batran a scris De Agri Cultura la cateva decenii dupa cel de-al Doilea Razboi Punic, o perioada in care Roma trecea printr-o expansiune teritoriala frenetica si, prin urmare, pretul pamantului era foarte scazut. Datorita retetelor si sfaturilor gasite in cartea sa, nenumarati fermieri romani au inceput sa cultive diferite soiuri de vita de vie si sa produca vinuri, ducand la o nebunie pentru producerea vinului in randul romanilor pana la punctul in care vinul a devenit mai ieftin decat apa dulce. Romanii au preluat in special pietele grecesti cu propria lor versiune de vin grecesc facut cu struguri foarte copti din Apicio si apa de mare.
Sange de gladiator
Desi remediile pe baza de urina pot parea oarecum ciudate astazi, romanii aveau un remediu si mai unic si izbitor. Un elixir care, conform credintelor lor, era capabil sa atenueze orice rau: sangele de gladiator.
Stim de la Pliniu cel Batran , unul dintre cei mai mari scriitori de natura si stiinta ai epocii clasice, ca oamenii care sufereau de simptome asemanatoare epilepsiei au cautat sa bea sangele gladiatorilor cazuti in lupta pentru ca se credea ca acesta continea puterea si vitalitatea. a gladiatorului. Medicul Lydia Kang, care a realizat un studiu amplu asupra remediilor in antichitate, mentioneaza ca, datorita distantei temporale dintre episoadele epileptice, multi romani au ajuns sa creada ca sangele gladiatorilor a functionat cu adevarat. Episoadele au revenit insa pentru ca „a fost necesar sa se reinnoiasca sangele de gladiator”.
Desi multa vreme s-a crezut ca aceasta practica unica era legata de credinta romana ca gladiatori poseda sufletul unui leu, iar Pliniu insusi a asociat-o cu anumite culturi barbare, cercetatorii Ferdinand Peter Moog si Axel Karenberg asigura ca practica este de fapt. un vechi obicei care dateaza din riturile funerare etrusce si care s-a incheiat, datorita influentei pe care o aveau etruscii in trecutul indepartat al Romei, fiind adoptat de romani si de-a lungul secolelor originile sale au fost uitate in vremea nisipurilor.
Potrivit lui Moog si Karenberg, practica a continuat dupa ce in anul 325 d. C. Imparatul Constantin interzice jocurile cu gladiatori. Cu toate acestea, gladiatori au fost inlocuiti cu oameni executati prin decapitare in piata orasului.
Sangele de gladiator amestecat cu diferite uleiuri a fost folosit si ca unguent pentru a creste vigoarea si starea fizica a oamenilor.
Un alt detaliu interesant este ca nu numai sangele gladiatorilor cazuti in arena a fost consumat. Intr-adevar, o parte din ficatul sau era si el consumat, desi acest lucru nu era la fel de comun ca si consumul de sange. Daca sangele de gladiator a fost consumat direct sau amestecat cu vin sau alta bautura pentru a masca gustul, nu este pe deplin clar astazi, desi este probabil ca diferiti oameni l-au consumat in moduri diferite.
