Daca ar fi sa-l intrebam pe cititorul experimentat cine a fost Edward Jenner, cu siguranta nu ar fi reusit sa identifice acest doctor englez din secolul al XVIII-lea, care ar fi putut fi unul dintre barbatii care au salvat cele mai multe vieti. El a descoperit vaccinul impotriva variolei si a reusit nu numai sa eradice, ci si sa puna capat numeroaselor boli.
Iata ce se intampla astazi in mijlocul acestei pandemii distructive de Covid-19: una dintre cele mai precise modalitati de a o opri si chiar de a o invinge sunt vaccinurile. Dar poate fi obligatoriu sa se vaccineze populatia?
Vaccinarea obligatorie in dezbatere
In decembrie 2021, presedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a cerut deschiderea dezbaterii privind vaccinarea obligatorie, intrucat doar 66% din populatia totala a Europei a fost vaccinata, avertizand insa ca competentele de sanatate revin statelor membre.
In acest sens, disparitatea din Europa este clara. Vaccinarea obligatorie este impusa in Austria, in Italia pentru toate persoanele peste 50 de ani si in Grecia pentru cei peste 60 de ani.
In Germania, sanctiunile pentru cei nevaccinati ar putea sa-i faca sa plateasca mai mult la asigurarile sociale sau sa le ofere celor vaccinati scutiri fiscale mai mari. In Franta este obligatoriu pentru tot personalul sau sanitar, iar controversa a crescut cand presedintele Emmanuel Macron a anuntat ca va scufunda pe cei nevaccinati, limitandu-le activitatea sociala.
Strategia de vaccinare in Spania a fost ghidata, inca de la inceput, de calea de recomandare , voluntariate si coresponsabilitate . Mai ales ca exista mai mult de 80% din populatia totala cu ghidul complet si grupurile anti-vaccin au foarte putina putere. In plus, unele sectoare au considerat ca implementarea unei astfel de vaccinari obligatorii ar putea provoca o si mai multa reactie anti-vaccin.
Obligatie indirecta
Ceea ce este clar este ca, chiar daca nu se impune vaccinarea obligatorie, se poate crea un statut legal de nevaccinat care implica reducerea drepturilor, ceea ce se numeste vaccinare conditionata . Aceasta abordare face ca certificatul de vaccinare sa fie obligatoriu sa functioneze de zi cu zi si, prin urmare, inseamna o obligatie indirecta.
Din punct de vedere juridic, art. 28 din Legea generala a sanatatii face apel la principiul colaborarii voluntare cu autoritatile, facand distinctie intre ceea ce este legal posibil si ceea ce este necesar, dupa cum ne aminteste principiul proportionalitatii.
Si este ca exista un interes general in spatele generalizarii dezirabile a vaccinurilor. Cu cat sunt mai multi cetateni vaccinati, cu atat starea de sanatate a populatiei inteleasa ca suma de indivizi este mai buna. In plus, vor fi mai putine imbolnaviri si, prin urmare, presiunea asupra spitalelor si a profesionistilor din domeniul sanatatii se va imbunatati si va avea un impact mai mic asupra locului de munca si productiei, asupra economiei in general.
Din punct de vedere etic, este posibil sa se solicite aceasta vaccinare? De ce exista atat de multa rezistenta la vaccinare in unele tari? Raspunsurile pot fi diverse.
O societate individualista
Societatea noastra se caracterizeaza printr-un individualism profund, o preeminenta a principiului autonomiei si libertatii personale, in opozitie cu un alt principiu foarte important si care este cel al „solidaritatii” si „fraternitatii”.
Autonomia individuala are limitele ei:
-
Prima dintre acestea, prejudiciul adus tertilor: orice actiune care dauneaza tertilor sau intereselor tertilor trebuie interzisa de catre stat;
-
Al doilea, ca autonomia este intotdeauna relationala. Suntem legati, fiinte sociale, nu traim izolat si tocmai acele legaturi si relatii fac posibila adevarata autonomie. Si drepturile individuale trebuie confrunte cu drepturile altora, nu exista drepturi absolute.
Vaccinarea, in circumstantele actuale de contagiune masiva, ar trebui considerata o „obligatie morala”, precum si o dovada de civilizatie si responsabilitate.
Nu este un caz unic: sunt multe domenii ale Medicinei in care suntem obligati sa acceptam tratamente, mai ales atunci cand exista un risc pentru sanatatea publica, asa cum se precizeaza in Legea 41/2002, privind autonomia pacientului, in art. 9.2.a); sau cand suntem nevoiti sa ne vaccinam daca vrem sa calatorim in anumite tari.
De fapt, mai degraba decat sa se concentreze pe caracterul obligatoriu, dezbaterea care ar trebui sa predomine in prezent este aceea a accesului echitabil la vaccinarea covid-19 pe intreaga planeta, care este cruciala pentru a atenua morbiditatea si mortalitatea disproportionata a acestei boli si producerea de noi variante.
Sa incheiem cu o fraza de la E. Jenner:
„Voi face tot posibilul pentru a continua aceasta cercetare, cercetare in care am incredere ca nu va fi doar speculativa, ci suficienta pentru a inspira speranta placuta ca se va dovedi a fi ceva esential benefic pentru umanitate.”
