In Proclamatia de la Alba Iulia, adoptata cu ocazia Marii Adunari Populare, au fost precizate, intre altele, principiile politicii fata de minoritatile nationale. In document se precizeaza: „Fiecare popor se va instrui, administra si judeca in limba sa proprie, prin indivizi din sinul sau, si fiecare popor va primi drept de reprezentare in Corpurile legiuitoare si la guvernarea tarii in proportie cu numarul indivizilor care il alcatuiesc“. Tratatul privind minoritatile nationale semnat la Paris, la 9 decembrie 1919, si la care Romania este parte semnatara preciza la Articolul 2: “Guvernul roman se angajeaza a da tuturor locuitorilor sai intreaga si deplina protectie pentru viata si libertatea lor, fara deosebire de nastere, de nationalitate, de limba, de rasa sau de religiune. Toti locuitorii Romaniei vor avea dreptul la liberul exercitiu, atat public cat si privat, al oricarei confesiuni, religiuni sau credinte, atat timp cat intre exercitiul acestora si ordinea publica si bunele moravuri nu va exista incompatibilitate.“
In acelasi tratat se precizeaza: “Art. 8. Toti supusii romani vor fi egali in fata legii si se vor bucura de aceleasi drepturi civile si politice, fara deosebire de rasa, de limba sau de religie. Deosebirea de religie, de credinta sau de confesiune nu va putea fi o piedica pentru nici un supus roman cu privire la folosinta drepturilor sale civile si politice, in special la admiterea in serviciile publice, in functiuni si onoruri sau la exercitarea diferitelor profesiuni si industrii. Nu se va edita nici o restrictiune contra liberei intrebuintari de catre vreun supus roman a vreunei limbi oarecare, fie in relatiunile private sau comerciale, fie in materie de religie, de presa sau de publicatiuni de orice natura, fie in intrunirile publice.
Cu toata stabilirea de catre guvernul roman a unei limbi oficiale, se vor face inlesniri rationale supusilor romani de alta limba decat cea romana, pentru intrebuintarea limbei lor, fie oral, fie in scris, inaintea tribunalelor. Art. 9. Supusii romani apartinand unor minoritati etnice, de religie sau de limba, se vor bucura de acelasi tratament si de aceleasi garantii in drept si in fapt, ca si ceilalti supusi romani. Ei vor avea, in special, un drept egal de a infiinta, conduce si controla, pe spesele lor, institutiuni de binefacere, religioase sau sociale, scoli si alte stabilimente de educatie, cu dreptul de a intrebuinta limba lor proprie si de a exercita liber religiunea lor.“
Conceptul de autonomie locala apare prezent la Articolul 11 si face referire directa la comunitatea de sasi si secui din Transilvania si de asemenea la modalitatea de aplicare a acestui concept de autonomie locala: ”Art. 11. Romania consimte sa acorde, sub controlul statului roman, comunitatilor secuilor si sasilor, in Transilvania, autonomia locala, in ce priveste chestiunile religioase si scolare.”
