Reactorul numarul patru al Centralei Nucleare de la Cernobil a suferit o explozie in timpul unui test tehnic din 26 aprilie 1986. In urma accidentului, in Uniunea Sovietica de atunci, au fost emise de peste 400 de ori mai multe radiatii decat cele emise de bomba atomica aruncata pe Hiroshima (Japonia) in 1945. Ramane cel mai mare accident nuclear din istorie.
Lucrarile de decontaminare au inceput imediat dupa accident. In jurul uzinei a fost creata o zona de excludere, iar peste 350.000 de persoane au fost evacuate din zona. Nu s-au intors niciodata. Si restrictii severe asupra asezarilor umane permanente sunt inca in vigoare astazi.
Accidentul a avut un impact major asupra populatiei umane. Desi nu exista cifre clare, pierderile fizice de vieti umane si consecintele fiziologice au fost uriase. Estimarile numarului de decese umane variaza enorm.
Impactul initial asupra mediului a fost de asemenea important. Una dintre zonele mai puternic afectate de radiatii a fost padurea de pini din apropierea plantei, cunoscuta de atunci sub numele de „Padurea Rosie”. Aceasta zona a primit cele mai mari doze de radiatii, pinii au murit instantaneu si toate frunzele au devenit rosii. Putine animale au supravietuit celor mai inalte niveluri de radiatie.
Prin urmare, dupa accident s-a presupus ca zona va deveni un desert pe viata. Avand in vedere timpul indelungat in care unii compusi radioactivi se descompun si dispar din mediu, prognoza era ca zona va ramane lipsita de fauna salbatica timp de secole.
Fauna salbatica din Cernobil astazi
Dar astazi, la 36 de ani de la accident, zona de excludere a Cernobilului, care acopera o zona acum in Ucraina si Belarus, este locuita de ursi bruni, zimbri, lupi, rasi, cai Przewalski si peste 200 de specii de pasari, printre alte animale.
In martie 2019, cele mai multe dintre principalele grupuri de cercetare care lucreaza cu fauna salbatica din Cernobil s-au intalnit la Portsmouth, Anglia. Aproximativ 30 de cercetatori din Regatul Unit, Irlanda, Franta, Belgia, Norvegia, Spania si Ucraina au prezentat cele mai recente rezultate ale lucrarii noastre. Aceste studii au inclus lucrari pe mamifere mari, pasari cuibaritoare, amfibieni, pesti, bondari, rame, bacterii si descompunerea asternutului de frunze.
Aceste studii au aratat ca in prezent zona gazduieste o mare biodiversitate. In plus, au confirmat lipsa generala a efectelor negative mari ale nivelurilor actuale de radiatii asupra populatiilor de animale si plante care traiesc in Cernobil. Toate grupurile studiate mentin populatii stabile si viabile in interiorul zonei de excludere.
Un exemplu clar al diversitatii faunei salbatice din zona este dat de proiectul TREE (TRansfer-Exposure-Effects, condus de Nick Beresford de la Centrul pentru Ecologie si Hidrologie din Marea Britanie). Ca parte a acestui proiect, camerele de detectare a miscarii au fost instalate timp de cativa ani in diferite zone ale zonei de excludere. Fotografiile inregistrate de aceste camere releva prezenta unei faune abundente la toate nivelurile de radiatie. Aceste camere au inregistrat prima observatie a ursilor bruni si a zimbrilor europeni in partea ucraineana a zonei, precum si cresterea numarului de lup si cai Przewalski.
Propria noastra activitate cu amfibienii de la Cernobil a detectat, de asemenea, populatii abundente in zona de excludere, chiar si in zonele mai contaminate. In plus, am gasit si semne care ar putea reprezenta raspunsuri adaptative la viata cu radiatii. De exemplu, broastele din zona de excludere sunt mai intunecate decat broastele care traiesc in afara acesteia, ceea ce este o posibila aparare impotriva radiatiilor.
Studiile au detectat, de asemenea, unele efecte negative ale radiatiilor la nivel individual. De exemplu, unele insecte par sa aiba o durata de viata mai scurta si sunt mai afectate de paraziti in zonele cu radiatii mari. Unele pasari au, de asemenea, niveluri mai ridicate de albinism, precum si modificari fiziologice si genetice atunci cand traiesc in localitati foarte contaminate. Dar aceste efecte nu par sa afecteze mentinerea populatiei de animale salbatice din zona.
Absenta generala a efectelor negative ale radiatiilor asupra vietii salbatice de la Cernobil poate fi o consecinta a mai multor factori.
In primul rand, fauna salbatica ar putea fi mult mai rezistenta la radiatii decat se credea anterior. O alta posibilitate alternativa este ca unele organisme ar putea incepe sa arate raspunsuri adaptative care le-ar permite sa faca fata radiatiilor si sa traiasca in interiorul zonei de excludere fara a fi afectate. In plus, absenta oamenilor in zona de excludere ar putea favoriza multe specii, in special mamiferele mari.
Aceasta optiune finala ar sugera ca presiunile generate de activitatile umane ar fi mai negative pentru fauna salbatica pe termen mediu decat un accident nuclear – o viziune destul de revelatoare a impactului uman asupra mediului natural.
Viitorul Cernobilului
In 2016, partea ucraineana a zonei de excludere a fost declarata rezervatie a biosferei radiologice si de mediu de catre guvernul national.
De-a lungul anilor, Cernobil a devenit si un excelent laborator natural pentru studiul proceselor evolutive in medii extreme, lucru care s-ar putea dovedi valoros avand in vedere schimbarile rapide de mediu experimentate la nivel mondial.
In prezent, mai multe proiecte incearca sa reia activitatile umane din zona. Turismul a inflorit in Cernobil, cu peste 70.000 de vizitatori in 2018. Exista, de asemenea, planuri de dezvoltare a centralelor solare in zona si extinderea lucrarilor forestiere. Anul trecut, a avut loc chiar si o instalatie de arta si o petrecere techno in orasul abandonat Prypiat.
In ultimii 36 de ani, Cernobil a trecut de la a fi considerat un potential desert pentru viata la a fi o zona de mare interes pentru conservarea biodiversitatii.
Poate suna ciudat, dar acum trebuie sa muncim pentru a mentine integritatea zonei de excludere ca rezervatie naturala, daca vrem sa garantam ca in viitor Cernobilul va ramane un refugiu pentru fauna salbatica.
